Laura Driha

Posted by Laura on Friday, 14 November, 2008 @ 4:09 pm

Cum faci cand nu-ti mai gasesti cuvintele ? Cand scormonesti in micul tau vocabular limitat si-ncerci sa senzibilizezi un oarecare auditoriu, sa trezesti o reactie, cand vrei sa ordonezi in cuvinte idei si principii menite sa vanda retete de succes inca netestate?

Cum faci cand ai scris de atatea ori o idee ca ai uzat toate sinonimele si totusi ecoul randurilor tale se stinge de fiecare data, prea deveme si prea crud ?

Ma gandeam la asta, pentru ca citind la swaMp despre neincrederea oamenilor in promisiunile electorale mi-am amintit ca am incercat si eu in mai multe randuri sa schimb viziunea generala a omului de rand ( a se citi “fara vaste cunostinte si/sau diplome in stiinte politice!) asupra acestui subiect.

Si-am urecheat carcotasii nu pentru ca mi-ar fi contrazis un batran crez sau vreun prea adanc simt civic, ci pentru ca adevarul lor imi ucidea si mie speranta. Nu vroiam sa vad ca nu mai e nimic de facut. Sau ca e mai greu decat as fi crezut.

E Campanie Electorala si ca in fiecare an urmarim, din ce in ce mai plictisiti, acelasi spectacol ieftin. Aceleasi promisiuni cu termen de valabilitate care expira in ziua alegerilor, aceleasi “scenete” jucate la televizor, in parcuri si la caminele de batrani.

Aceleasi “hainute” electorale in care se imbraca tot orasul, forfota de pe la talk-show-urile de gen, aceleasi zambete cumparate parca de la acelasi magazin.

Ne-am obisnuit sa ne plangem de mila pentru ca e mult mai simplu sa te convingi ca iti este imposibil sa schimbi ceva decat sa te mobilizezi in sensul asta.

Ne meritam soarta pentru ca suntem prea slabi, prea comozi si aparent prea mici pentru un “drept la replica” care ne este, cel putin constitutional, accordat.

Suntem ca niste robotei pentru ca facem de fiecare data ceea ce am facut mereu, chiar daca nu este intotdeauna bine si ne complacem in aceasta dulce rutina pentru ca o cunoastem, pentru ca e a noastra.

Toata lumea stie ce nu e corect, cu totii suntem capabili sa dam verdictul potrivit, ne intrecem in cine numeste mai multi vinovati, scriem crezand ca o sa ne citeasca o persoana atotputernica sau macar sa ne pastram un pic de constiinta curata pentru ca macar am incercat.

Condamnam indiferenta majoritatii si faptul ca inca mai suporta atrocitati milenare dar la sfarsitul zilei randurile noastre raman… vorbe.

Tu ce faci ca sa schimbi ce nu-ti convine ? Dar zi-mi fapte, ca de de cuvinte m-am saturat…

Posted by Laura on Monday, 29 September, 2008 @ 3:24 pm

… si “made in Romania” – vorba latinului ! Intr-o Romanie prea mica sa o gaseasca unii pe harta, dar indeajuns de incapatoare pentru politicianul de rand - din coltul strazii, pentru cel citit si cunoscator - care il (tele)vizioneaza pe Ciutacu si desigur pentru cel specialist intr-ale dormitului in post – politicianul platit gras pentru intensa sa activitate patriotica.

In aceeasi Romanie care spera in fiecare an electoral ca o sa apara un Print in Armura Stralucitoare si sa o salveze precum o domnita captiva in turn. Au trecut insa 19 ani de cand a indraznit prima data sa strige dupa ajutor si printul inca se lasa asteptat. Iar Printesa incepe sa imbatraneasca, sa-si piarda din frumusete, a saracit si fata ii e brazdata de riduri adanci…

De cand e Europeana prin adoptie, a crescut simtitor numarul “curtezanilor”. Fiecare isi doreste sa aiba parte de batrana domnisoara. Unii dintr-o preistorica dorinta de posesiune, altii pentru ca sa-si intregeasca colectia si marea majoritate pentru ca e atat de simplu sa cuceresti o domnita atat de vulnerabila…

Ea zice ca se lasa greu. Dar n-a mai ramas mare lucru de oferit doritorilor. Nimic de vandut, de impartit sau de privatizat…

Aceleasi batalii se duc in Regat indiferent de Rege, aceiasi pioni se preumbla nestingheriti pe o prafuita tabla de sah, aceiasi mascarici dau reprezentatii care nu mai fac de multa vreme pe nimeni sa zambeasca…

Toate-s vechi si noua toate.

Unii mai curajosi ca noi au racit niste gloante in inteligenta mojicilor de acum aproape doua decenii. Redusesera numarul vinovatilor pentru toate nenorocirile la 2. Un fleac, i-au ciuruit !

Astazi am creste importul la gloante daca ne-am pune sa facem iar curatenie…

O amatoare,

Laura

Posted by Laura on Saturday, 31 May, 2008 @ 6:49 am

Electorala desigur. Maine. Hai sa ne scoatem fundurile alea lenese din casa si, in drum spre terasa unde ne ducem sa ne racorim cu o bere rece, sa ne oprim si pe la sectia de votare… Inainte de bere. Nu dupa, ca s-ar putea sa iasa prost…

Hai ca nu e chiar asa de greu. Putem sa lasam un pic vaicarelile si autocompatimirea si sa aratam ca suntem constienti si responsabili. Hai sa nu doar scriem ce trebuie facut ci sa o si facem.

Hai sa nu mai credem ca orice am face va fi la fel de rau si ca nimeni nu poate schimba nimic. Nu suntem lipsiti de vointa proprie. Si nici de discernamant…

Hai sa ne exercitam dreptul ala pentru care acum 19 ani au murit oameni.

Hai sa luam decizii ca niste oameni maturi cum ne batem in piept ca suntem, cum avem pretentia sa fim tratati…

Haideti sa schimbam ceva ! Si sa incepem cu mentalitatile alea invechite si inguste care ni l-au pus pe “NU” in brate…

Eu zic ca se poate ! Tu ce zici?

Posted by Laura on Tuesday, 1 April, 2008 @ 2:14 pm

Astazi 1 Aprilie 2008 EN , in luna lalelelor “proaspat” inflorite pe bulevardele cu iz de drum prezidential, s-a declansat in timp ce vociferam cu totii numaratoarea inversa, ceea ce am putea numi “bomba mediatica a anului”.

Detronand cu succes locul ocupat atata vreme de scenetele Basesco-Tariceano-tragice sau de disparitia deja celebrei Elodia, sosirea pe plaiuri mioritice a reprezentantilor NATO ne-a facut sa uitam pentru o clipa de toata nebunia din tarisoara noastra, canalizandu-ne atentia pe costurile, nivelul de securitate si de importanta a somptuosului eveniment.

Am uitat de duelurile care se duc zilnic in toata presa intre baronii locali, de promisiunile electorale cosmetizate elegant incercand sa mai mascheze inca o data mucegaiul punandu-i o fundita roz si de alegerile care se apropie cu pasi repezi…

Astazi am citit aceeasi Stire in fiecare Editorial si am ascultat-o la toate Canalele de Televiziune rostita cu cuvinte care mai de care mai mestesugarite din gura fiecarui crainic al Buletinelor de Stiri…

Constanta s-a aflat bineinteles, in pregatiri… Ca deh, daca drumul spre Neptun trece pe la noi… Trebe’ domne ! Trebe’ !

Exercitiul la care am luat parte vreme de cca 2 ore astazi ne-a demonstrat inca o data cum un singur politist in intersectie poate crea imbulzeala mai rau ca la cozile la carne de pe vremea cuplului Ceausescu, cum conducatorul auto poate fi disciplinat oricand insa mai putin atunci cand i se impune si cum intr-un oras (relativ) mare, blocarea principalelor cai de acces poate constitui o adevarata problema…

Domnu’ politist… sa nu deschizi brusc usa de la frigider… Ca e plin de carne. Acelasi sfat si pentru domnu’ Bush, cel mai nou “calator in tarile lumii a 3-a” si, fara sa ne zgarcim, cu toata dragostea oamenilor care o duc din ce in ce “mai bine” si manati de un adanc patriotism, ii oferim acelasi cadou si domnului Băsescu. Ca sa nu se supere….

Omu’ care v-a votat si care nu crede ca o va mai face,

Laura