Laura Driha

Posted by Laura on Monday, 29 September, 2008 @ 3:24 pm

… si “made in Romania” – vorba latinului ! Intr-o Romanie prea mica sa o gaseasca unii pe harta, dar indeajuns de incapatoare pentru politicianul de rand - din coltul strazii, pentru cel citit si cunoscator - care il (tele)vizioneaza pe Ciutacu si desigur pentru cel specialist intr-ale dormitului in post – politicianul platit gras pentru intensa sa activitate patriotica.

In aceeasi Romanie care spera in fiecare an electoral ca o sa apara un Print in Armura Stralucitoare si sa o salveze precum o domnita captiva in turn. Au trecut insa 19 ani de cand a indraznit prima data sa strige dupa ajutor si printul inca se lasa asteptat. Iar Printesa incepe sa imbatraneasca, sa-si piarda din frumusete, a saracit si fata ii e brazdata de riduri adanci…

De cand e Europeana prin adoptie, a crescut simtitor numarul “curtezanilor”. Fiecare isi doreste sa aiba parte de batrana domnisoara. Unii dintr-o preistorica dorinta de posesiune, altii pentru ca sa-si intregeasca colectia si marea majoritate pentru ca e atat de simplu sa cuceresti o domnita atat de vulnerabila…

Ea zice ca se lasa greu. Dar n-a mai ramas mare lucru de oferit doritorilor. Nimic de vandut, de impartit sau de privatizat…

Aceleasi batalii se duc in Regat indiferent de Rege, aceiasi pioni se preumbla nestingheriti pe o prafuita tabla de sah, aceiasi mascarici dau reprezentatii care nu mai fac de multa vreme pe nimeni sa zambeasca…

Toate-s vechi si noua toate.

Unii mai curajosi ca noi au racit niste gloante in inteligenta mojicilor de acum aproape doua decenii. Redusesera numarul vinovatilor pentru toate nenorocirile la 2. Un fleac, i-au ciuruit !

Astazi am creste importul la gloante daca ne-am pune sa facem iar curatenie…

O amatoare,

Laura

Posted by Laura on Thursday, 8 May, 2008 @ 9:03 am

Cei mai frumosi ani… sunt bineinteles cei electorali. Sunt cei mai benefici pentru intreaga populatie…

Se eliberaza abonamente gratuite pe diferite linii de transport pentru categorii sociale defavorizate, se repara strazi, se renoveaza si redecoreaza tot orasul…

Se voteaza legi, se maresc salariile sau se dau aprobari pentru diverse proiecte care intr-un an obisnuit ar mai fi acumulat niste praf uitate in rafturile vreunui birou sus-pus asteptand o semnatura…

Dintr-o data apar solutii si solutionanti la care se pare ca nu se gandise nimeni inainte. Rotitele incep sa se miste si se misca bine. Foarte bine. Aparent fara niciun fel de combustibil… Pacat ca minunea, ca orice alta minune, nu dureaza foarte mult. Promisiunile electorale isi pierd valabilitatea odata cu incheierea alegerilor, proiectelor care dadeau atat de bine in mapele de prezentare frumos colorate li se gasesc rapid “erori neprevazute”, sponsorii dispar si electoratul ramane cu… buza umflata. Si cu speranta. “Hai s-o mai ducem vreo 4 ani, ca daca asa o tot ducem de atata vreme ce mai conteaza inca 1460 de zile…“

Din multitudinea de “potentiali schimbatori de istorie” algem unul. Majoritatea decide. Facem incercari pe propria piele stiind ca nu e prima data cand e posibil sa ne frigem, desi de ultima data ne-am tot promis ca o sa suflam si-n iaurt… Speranta bat-o vina insa nu ne lasa. Suntem oameni si suntem supusi greselii. Le facem si platim pentru ele… Cat de scump e discutabil. Cat de corecte ne sunt alegerile este greu de evaluat pentru ca suntem inevitabil, subiectivi.

Toata lumea are o parere, toti o solutie, fiecare candidat stie cel mai bine unde a gresit predecesorul insa in final, nimeni nu stie ce s-a intamplat de fapt si-n care punct exact lucrurile au inceput sa ia o alta curbura…

Eu zic sa mergeti la Vot si sa votati cu cine credeti voi ca e mai bine. Nu sunt in masura sa fac sugestii pertinente. Eu nu stiu care e alegerea ideala, insa stiu ca trebuie sa fac o alegere. Pentru ca mai tarziu, daca-ma vor roade remuscarile sa-mi trag singura palme, nu sa caut vinovati in cei pe care i-am lasat sa aleaga pentru mine…