Ufff… sunt atatea de spus, atatea de povestit, atatea de rememorat si de scris, atatea de pastrat in cutia cu amintiri frumoase…

Cate ? Cam cate incap in cele aproximativ 1000 de fotografii (867 numai pe aparatul nostru plus cele pe care le asteptam sa soseasca via messenger :D) facute in mini-vacanta petrecuta in Ardeal… Zona Bihorului si a Aradului. Mai aveam un picut si fugeam si pana la Timisoara dar nu ne-a mai ajuns timpul.. Next time, desigur !

Mi-a placut Oradea. Mult. Am fost impresionata de arhitectura deosebita a cladirilor, de parcurile si strazile foarte curate (cel putin in centru unde am fost eu! :D), de oameni. In special de oameni. De ospitalitatea care ii caracterizeaza, de felul in care te pot face sa te simti ca acasa desi “acasa” la tine e undeva la 900 km departare… Mi-au placut casele si gospodariile ardelenilor, linistea si gandul bun cu care te primesc, gustul rosiilor crescute in curte si nu “injectate” cu vitamine prin sera… Si cerul ! Doamne ce cer… Noaptea se vedeau atat de multe stele incat aveai impresia ca stau inghesuite, ca se ingramadesc sa straluceasca, sa te faca invidious…

Am facut infuzie de aer curat ca-mi simteam plamanii dezorientati : “Ce e asta? Unde suntem? Aer curat ?Atat de curat ? Laura fata pe unde ni te plimbi ?” si sunt convinsa ca Stana de Vale este cel mai frumos loc pe care l-am vazut vreodata !

Am baut apa din vestitul Izvor al Minunilor (nu, nu apa din aia la 2l din frigiderul magazinului din colt!) si am mancat afine direct de la sursa Adunate, nu cumparate.

In una din zilele petrecute la Oradea, am avut placerea si sa-i cunosc pe Blog0mentator, Lilisor si Oradeanul care au fost indeajuns de draguti sa vina sa ne cunoastem, sa stam la o bere (ei :D) si un suc (eu) in Pasajul Vulturului Negru (superb! superb! superb! ) si sa stam putin la povesti. A fost foarte interesant avnd in vedere ca e primul (mini-) blogmeet din cate am participat eu la care nu s-a discutat nici despre trafic, nici despre unici, nici despre ce si cum trebuie facut ca sa faci bani din blog, nu s-a laudat nimeni cu numele importante din blogosfera pe care le cunoaste si din al caror blogroll face parte, nu s-au programat subiecte de discutie ci conversatia a alunecat, total nepremeditat spre alte domenii si evenimente din viata.

Am facut si poze, iar Oradeanul mi-a facut una in special destinata unei viitoare santajari, pentru vremea cand o sa fiu celebra : )) Sa speram ca o pastreaza secreta pana atunci

Sambata am ajuns si in Arad pentru cateva ore si-am reusit sa vizitam, fulger ce-i drept, orasul care mi s-a parut mai mare decat ma asteptam, bine intretinut, curat iar strandul de pe malul Muresului atent organizat si dispus pe mal. Au avut grija de noi prietenii de familie ai verisoarei mele, Simona si Doru care ne-au plimbat peste tot si au incercat sa cuprinda in putinele ore cat am stat toata istoria orasului, ne-au facut fotografii si, cel mai important, au avut rabdare… Multumim frumos !

Am pus poze aici ca sa vedeti si voi macar 10% din cat am pozat noi ( ma dau astia afara de pe hi5 daca postez toate cele 1000 de poze !), sa-mi vedeti nepoteii mei frumosi fara de care vacanta n-ar fi fost la fel si ca sa… sa ma laud desigur! : ))

Sper ca v-am lipsit macar putin, desi stiu sigur ca unora nu le-am lipsit deloc (nu-i asa Arhi !?) si va doresc sincer sa ajungeti si voi prin zona, sa puteti vizita Bihorul si Aradul pentru ca merita !

Avem o tara extraordinara. Stiam. Imi povestisera altii… Acum incep sa ma conving si singura…

A fost frumos ! Foarte frumos ! Totul…

Spontana cum ma stiti, am luat o hotarare in ultimul moment. Maine plec la Oradea. Cu fratele meu, plec in vacanta pentru o saptamana. El a aflat astazi ca nu mai pleaca in tabara de Practica de la Suceava unde trebuia sa fie in aceste zile din cauza inundatiilor din zona si ca sa nu piarda zilele pe care le are libere de la munca, am zis sa ne repezim pana in Vest. Ma duc sa vad Ardealul, in speta zona unde s-a nascut tata, sa fac poze, sa respir aer curat, sa… Dar va mai povestesc si cand ma intorc. Cred ca Sambata suntem acasa. Voi avea acces la Internet dar nu cred ca o sa-l folosesc. Sper sa va fie dor de mine ca mie de voi, sa fiti cuminti si… sper sa ploua la Constanta ! Da-da.. sunt egoista rau ! Cum, nu stiati ? :)))

Hai v-am iubit ! S-aveti grija de mine !

Reactie la reactiile cititorilor mei in legatura cu acest post .

Ceea ce am scris este impresia cu care am ramas eu. Nu sprijin fumatul si cu atat mai putin oamenii care se apuca de sportul asta ca sa para mai maturi. Asa fac toti.. Cum fac 15 ani, intra la liceu si au impresia ca daca se apuca si de fumat gata cu maturizarea. Le da un aer de grozava importanta. Ceea ce de unde privesc eu cel putin, e de un profund penibil. Daca nu e din teribilism de ce e ? Ca gust bun n-are, sanatos nu e… Ahh da ! E linistitor ! Asa zic majoritatea… Am auzit ca si drogurile te linistesc ? Le-ati incercat ? Sau alea-s prea scumpe ?

Nu conteaza varsta in a avea un blog. Si nici in a participa la intalnirile de gen. Am subliniat varsta in postul meu ca sa evidentiez ridicolul si discrepanta intre cati ani au unii si de cat vor sa para. Un copil care se machiaza ca sa para mai mare ramane tot un copil. Cel care fumeaza crezand ca il ridica cu ceva in ochii celorlalti gestul, e tot copil. Inca il mai tradeaza obrajii.. Nu-s total acoperiti de fum… Numai ca nu-si da seama ca ceea ce se chinuie el sa ascunda e prea evident pentru ceilalti.

O fata care bea bere la 15 16 ani e un copil scapat din mainile parintilor daca ma intrebi pe mine. Si da, poate am idei preconcepute. Dar eu incerc sa le explic tinerilor astora ca nu se vor mai putea intoarce in timp. Si o sa le para atat de rau…

Da, stiu si replica aia cu “ e viata mea, nu e treaba ta !” Am jucat si eu cartea asta. Face parte din teribilismul varstei. Insa nu pot ramane indiferenta la ceva care evident ca nu ma lasa asa…

Unde s-a dus legea aia cu “Nu vindem tigari copiilor sub 18 ani?” S-a dus naibii pentru ca traim in Rromanica si conteaza mai mult sa faci bani decat sa-ti pese cate vieti distrugi cu gestul tau ? Cred ca astia de pe la magazine isi zic : “Nu-i al meu plodu’, nu-mi pasa! Banu’ sa iasa! ”

Unde-s parintii, unde e educatia, unde-s profesorii ? Unde e omul care nu tace si nu se complace ? Unde e ala care e diferit pentru ca-l scrabeste numai ideea “spiritului de turma” ?

De ce trebuie sa va grabiti sa cresteti ? Nu v-a zis nimeni ca in lupta asta de a te tranforma in adult nu sfarsesti decat invins ? Credeti ca “adult” inseamna numai un buchetel frumos de 18 ani si mult asteptata libera trecere in cluburile de streaptease ? Nu stiti nimic… Si alergati ca nebunii spre o lume pe care v-ati cladit-o pe vise si care nu rezista in fata realitatii.

Nimic nu e asa cum va inchipuiati pe la 14-15 ani. Credeti-ma ! Eu una, daca m-as putea intoarce m-as bucura mai mult de anii aia…

Va spun prieteneste. Si stiu ca o sa o luati ca pe un abuz, ca pe o buzna data in vietile voastre. In viciile voastre. In ceea ce voi credeti ca va individualizeaza si va defineste. Off cat va inselati…

Credeti ca pachetul ala de tigari si berea din fata va fac sa fiti cineva ? Credeti ca cineva va priveste altfel ? Pe mine una nu m-au impresionat… Mi-ar fi placut sa aflu ca aveti si alte preocupari. Nu teribislismul asta fortat si copiat dupa sute de generatii care fac asta de secole… Invatati de la cei care au fost acolo si nu o luati ca pe un sfat dat din rautate. Eu cred ca mai rai sunt aia care nu dau doi bani pe ce faceti voi.

Dar desigur, o sa-mi sariti in cap ca v-am catalogat gresit. Ca nu va cunosc, ca nu va citesc, ca m-am grabit sa emit pareri si concluzii… Verba Volant, fapta Manent dragii mei.

Nu uitati ca ceea ce faceti este o carte de vizita in fata celorlati. Invatati asta pentru voi, pentru viata caci multe usi vi se vor inchide de catre oameni care nu au nici timpul si nici rabdarea “sa va cunoasca”. E ca in comert, chiar daca exprimarea poate parea vulgara : “ambalajul vinde marfa”.

O sa intelegeti voi mai tarziu cuvintele mele, cand o sa vedeti ca nu trebuie sa-i copiezi pe altii ca sa fii CINEVA, cand veti simtii pe pielea voastra toate responsabilitatile care vin la pachet cu “maturitatea”, cand o sa plangeti dupa ani astia, dupa tineretea aia pe care acum o vindeti pe-un pachet de tigari si-o sticla de bere…

Sa fiti sanatosi ! Atat va doresc… Din toate punctele de vedere.

Does it make your skin feel weird ?

Catalin ne-a facut faimoase ! In sfarsit si eu si Despina ne-am atins telul…

Nu dam autografe ! Nu inca adica ! :))

Introducing… ME ! :)))

Constanta Blog Meet - Laura from Catalin Nicolescu on Vimeo.

Si pentru neincrezatorul Arhi…

blogging truth from Catalin Nicolescu on Vimeo

Mi-au placut …

~Etichetele personalizate…

~Despina pentru ca e mai tanara in spirit decat in buletin, desi nici acolo nu-i foarte “in etate”…

~Faptul ca s-a filmat si s-au facut poze…

~Ana pentru ca vorbeste frumos, educat si pentru ca are niste superbi ochisori de culoarea cerului primavaratec pentru care eu si Despina ne-am hotarat sa o incardam la categoria : ”Prea draguta ca sa o citim. Deci NU o citim!”. Categorie inventata azi si la care am trecut-o si pe domnisoara blonda (scuze, dar n-am retinut numele!) de la “masa vesela”.

~Catalin pentru ca facut ca intalnirea sa se desfasoare intr-un ritm interactiv si interesant…

~Roxana pentru ca si-a dat silinta sa ajunga (a anuntat ca intarzie!) desi venea direct de la munca…

~Ddumi pentru ca incercat sa iasa totul bine si a facut chiar si efortul sa renunte la prezenta “subiectelor prestabilite” care l-au consacrat la celelalte blogmeet-uri la care am fost eu…

M-au impresionat, insa mai putin si nu tocmai pozitiv…

~Copiii care beau bere din “teribilism” si nu de sete… Da, “Grupul tinerelor sperante” care erau atat de interesati de cum sta treaba cu blogareala incat au vorbit mai mult intre ei decat cu lumea mai veche in domeniu (se stiu ei care, nu vorbeam de mine ca si eu sunt relativ noua!)

~Servirea care a fost ciudatica… Sau poate sunt eu un pic cam pretentioasa Carcotasa adica… Chiar nu inteleg din ce s-au inspirat oamenii aia cand au numit localul IQ

De retinut :

~Daca nu ai timbrul vocal al unui fumator de minim doua pachete de tigari pe zi, nu te ridica sa vorbesti multimii. Pustimea cel putin, te va ignora complet…

~Cand pleci de acasa, make a double check la cum te prinde culoarea rujului… Nu se stie niciodata cine te filmeaza! : ))))

~Discutiile cele mai interesante incep cand tu trebuie sa pleci.. (E felul vietii de a te lua la misto!)

~Aparentele inseala ! Big time… Oamenii din spatele blogurilor pe care le citesti pot fi cu totul diferiti fata de cum ti imaginai tu. Eu de exemplu mi-l inchipuiam pe Valy (parca!) a.k.a. Hopa Mitica un tip mic de inaltime, slabut spre sfrijit, saten deschis spre blond iar realitatea a fost exact pe dos : ) In sesnul bun, desigur !

~La 15 ani ai tot mentalitate de 12 oricat te-ai bate cu pumnu in piept ca esti matur de vreo 19… Toate’s vechi si noua toate!

Pozele, filmuletele de auto-promovare , lista prezentilor si implicit a absentilor le gasiti in condica la Marius.

See ya all next time ! I hope…

P.S. Arhi, micu’TZUle… we missed you !

GENIALA! Cel putin geniala ! Am ras ca o nebuna cand am vazut-o si primul gand m-a dus la o mai veche disputa cu amicul Arhi pe aceasta tema Si inca intr-o directie, dar gandul mi-a fost “redirectionat” . Se mai intampla…

Pozele spun tot…

Esenta…

Cateva adevaruri randuri de pe spatele cartii drept incontestabile concluzii :

“Aceasta cutremuratoare opera enciclopedica a celebrului Knott Much, specialist in antropologia sexelor, in mod sigur va face sa fie uitate toate prejudecatile exagerate.Barbatii pot acum sa citeze capitole si randuri intregi din aceasta carte care pune capat disputelor si de asemenea pot respinge atacurile nebunesti si iresponsabile la adresa cunoasterii lor asupra misterului feminin”

“La urma urmelor, aceasta este o carte pentru barbati. Ochiul calm si detasat al Ratiunii guverneaza aceasta alcatuire”

N-ai stiut nimic. Si-ai inteles tot atat. Ti-a fost mai usor sa judeci, sa-ti rezervi dreptul la subiectivitate si sa profiti de el fara sa ti-l asumi cu tot cu riscuri. Si-ai ras. Nu stiu daca m-a durut ceva mai tare decat faptul ca ai ras. Credeai ca n-am sa aflu ?

Mi-ai intrepretat cuvintele si gesturile potrivind piesele micului Puzzle astfel incat sa se plieze perfect pe nevinovatia ta. Falsa ta nevinovatie.

Iar astazi te ascunzi. Inca te ascunzi fara sa realizezi ca simpla ta prezenta nu mi-ar modifica sentimentele. Nu ti-as mai arata inca o data obrazul. N-am cui sa repet gestul. Daca aveam cui, nu trebuia repetat… Si te ascunzi nu pentru ca ti-ar fi rusine. Nu cunosti tu termenul. Ar insemna sa-ti constientizezi greseala si o urma de regret sa-ti incetoseze constiinta… Dar nici din asa ceva nu prea ai provizii. Esti prea ocupata sa-ti pese de tine. Numai de tine. Pentru ca esti bogata numai in interese. Ale tale…

Si cand te gandesti ca as fi fost in stare sa-ti incredintez soarta copiilor mei… Viitorilor mei copii. Tie, care m-ai vandut pe-un pumn de nimicuri… Sau ma rog, o galeata de „necesitati imediate”. Stii tu EXACT ce vreau sa spun…

Dar spune-mi, seara, inainte sa adormi, te chinuie macar putin gandul ca ai fost nedreapta ? Te intrebi daca mi-e bine ?Te furnica dorul ? Iti mai amintesti ca plangeam impreuna cand numai una din noi suferea ? Sau acum esti atat de fericita incat lacrimile si dorul iti sunt straine si par atat de vechi ?

Cand citesti aceste randuri iti mai amintesti de prietena ta ? Sau nu-ti trezesc nici un sentiment ? Trimiti linkul mai departe, cum ai trimis si melodia lui Pink – Save my life ? Aia n-a fost cu mesaj sa stii… era doar o melodie care mi-a placut. Versurile nu-ti erau dedicate. Ti-am trimis-o pentru ca mai faceam si asa ceva din cand in cand. Sau si asta ai uitat ?

Aceste randuri insa sunt. Sunt cu mesaj. Insa ce ai sa intelegi numai tu stii. A existat o vreme in care credeam ca gandim la fel. Ca ne ghidam dupa aceleasi principii. Astazi insa stiu ca nu e asa. N-a fost niciodata. De aceea, de la ce am incercat eu sa transmit si cum se vede de la tine, e cale lunga. Si anevoioasa. Eu n-am nici cea mai vaga idee…

Sau poate ti-e deja greata si te intrebi cum naiba poti sa te dezabonezi de la blogul asta . Cine stie ? Ti se da un link in mailul de instiintare a fiecarui post. Il apesi si dup-aia gata. No more me in the picture…

Am asteptat atata vreme un semn de la tine… Asta a fost ultimul de la mine. Am obosit.

Si-s furioasa. Ca am investit suflet iar tu ai aruncat tot la gunoi uitand ca asemenea gesturi iti ucideau si tie zilele candva… Nu ma mai intreb ce, de ce si cum. Ce interese, fizice, spirituale sau materiale te-au transformat, sau doar mi te-au descoperit, ce greseli iremediabile imi poarta semnatura de n-ai putut nici macar sa mi le reprosezi ca sa te inteleg, ce pastila pentru Uitare ai inghitit de nu-ti mai pasa. Recomanda-mi si mie leacul respectiv… Pentru ca amintirile astea pe mine inca ma mai dor…

Nu-mi amintesc de la cine le am, daca mi-au fost spuse sau scrise sau pe unde le-am citit daca asa e cum am aflat despre ele… Stiu insa ca nu sunt creatia mea desi pot spune ca ma reprezinta fiecare cuvintel…

Sunt multe citate pe care le-as aseza frumos pe liniutele unui chestionar, in dreptul “Motto”… Si cateva imi apartin. Insa nu si asta…

Mi-am amintit astazi de-aceste randuri atat de simple in aparenta si totusi atat de complexe pentru cine stie sa invete din ele o…  lectie de viata !

“Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse…
Fii bun, oricum.
Da-i lumii tot ceea ce ai mai bun
si poate nu va fi niciodata de ajuns…
Da-i lumii tot ceea ce ai mai bun, oricum.

La urma urmei este intre tine si Dumnezeu…
N-a fost niciodata intre tine si ei, oricum.”