Laura Driha

Posted by Laura on Monday, 9 June, 2008 @ 2:37 pm

How about a round of applause
A standing ovation

You look so dumb right now
Standing outside my house
Trying to apologize
You`re so ugly when you cry
Please, just cut it out

Don`t tell me you`re sorry cuz you`re not
Baby when I know you`re only sorry you got caught
But you put on quite a show
You really had me going
But now it`s time to go
Curtain`s finally closing
That was quite a show
Very entertaining
But it`s over now
Go on and take a bow

Grab your clothes and get gone
You better hurry up before the sprinklers come on
Talkin` about, girl, I love you, you`re the one
This just looks like the re-run Please, what else is on
And don`t tell me you`re sorry cuz you`re not
Baby when I know you`re only sorry you got caught
But you put on quite a show
You really had me going

But now it`s time to go
Curtain`s finally closing
That was quite a show
Very entertaining
But it`s over now
Go on and take a bow

And if I want for the bad lies goes to you
For make it me believe that you could be
Faithful to me
And here you speech out
How about a round of applause
A standing ovation

But you put on quite a show
You really had me going
But now it`s time to go
Curtain`s finally closing
That was quite a show
Very entertaining
But it`s over now
Go on and take a bow

But it’s over now

Posted by Laura on Wednesday, 28 May, 2008 @ 7:39 am

Unii oameni simt altfel… si simt minunat. Cuvintelor mele le descifrezi saracia cand se chinuie sa evidentieze talentul, frumsetea , dragostea cu care Adriana scrie… Va las sa cititi… Sa va regasiti poate, asa cum am facut-o eu in randurile ei, sa vi se faca pielea gaina, sa va rascoleasca sentimente pe care le credeati uitate… Multumesc draga mea !

Am invatat

Am invatat sa tac si sa cant,

m-am invatat sa ascult

cum picura linistea clipelor peste ganduri

si norii curg ordonat pe cer- ca notele unei romante

pe portativ.

Si ma cert cand plang, si ma cert cand te cert

Si ma cert cand taci.

Si tac cand ma certi ca nu te aud, ca nu te vad,

Ca nu ascult bataile repezi ca aripile pasarii colibri

Ale inimii tale.

Mie linistea mi se pare reprezentarea sublima

E tot ce-as putea sa-ti mai spun.

Si stiu ca nu intelegi si ca judeci, si ca urasti

Reactia, lipsa mea de reactie.

Uneori, cand peste mine au trecut veacuri de liniste

De undeva, din neant, iti aud gandurile batand la poarta

Urechii mele.

S-ar putea sa ma mint, si sa aud note pe care inima ta nu stie

Sa le compuna, nu stie sa le cante- dar eu asa le aud.

Ce bine imi e cand tac!

Neobisnuita liniste da timpului meu dimensiunea pustiurilor

Fara margini.

Si simt ca traiesc veacuri de singuratate sub soarele arzator.

Cata inutila lumina sub soare- ca un ras nebun , ca o sfidare

Ca o minciuna sfruntata ca nimicul s-a transformat dintr-odata

Intr-un bulgare rotund, dolofan, de aur.

Ca si cand indiferenta s-a metamorfozat in sentimentul inalt, profund

Pe care il simt…cum se rupe in mii de bucati

Ca luminile unui diamant .

Iradiez de durere si de tacere ca o statuie

Ca un tablou, ca o poezie- sublim.

Sunt materia care sunt- si pe care ti-o amintesti atingand

Si astept un alt timp sa ma prefac in femeie, in parfum

In lacrima, in hohot de ras.

In mana cu care sa am curajul te ating din nou.

Adriana Cimpoesu 2008-05-19

Posted by Laura on Thursday, 22 May, 2008 @ 2:53 pm

[Locul acela unde au ars de vii Sperantele mai pastreaza inca ucigatoarea aroma a Deziluziei…]

Stateau risipite printre oameni si locuri, zeci de Sentimente… De pe pereti fuseseara smulse fotografii si cuiele uitate in tencuiala acutizau tristetea Goliciunii…

Ceasul torcea ore si zile satul de plictiseala repetabilitatii si obosit de-atata asteptare se milogea de Calendar sa-si dezgoleasca lunile mai cu repeziciune…

Sperantei i se impleticisera picioarele caci hoinarise nebuna prin toate cotloanele fiintei ce se incumetase s-o poarte-n buzunarul de la piept…

Pe jos, peste tot, gaseai din loc in loc cristale de idealism si fragmente de vise ce-i bantuiseara copilaria, prea slabite sa se mai ridice …

Cuvintele faceau planuri de reorganizare in rationamente insa buzele, prea incapatanate, taceau apasator… Si Zambetul se certase cu ele reprosandu-le rigiditatea…

Pe omul care ocupase candva un loc important unde acum s-a instalat ca la ea acasa Nelinistea, il asteptau la intrare o cutie cu “lucrurile sale”, o poza si un biletel pe care scria “Sper ca ai invatat sa-ti iei Ramas bun, caci eu am uitat cum se spune Bine ai revenit”…

Posted by Laura on Friday, 9 May, 2008 @ 4:42 pm

Astazi scriu despre “Nimic”, pentru ca despre “Tot” s-a tot scris… Am vrut sa scriu despre Fericire pentru ca Nefericirea e pe buzele tuturor de parca prea multa vreme si am zis sa asez la intamplare o serie de ganduri pentru ca uneori devine obositoare obsesia mea pentru “ordine”…

M-am oprit din cautari pentru ca nu mai asteptam nimic si-am triat sentimentele dupa longevitate.

Mi-am facut Timp ca sa-mi permit sa-l pierd, si vazand ca inspiratia nu se grabeste sa sa intoarca, m-am apucat intr-un sfarsit de scris…

“Plictiseala este sanctiunea pentru delictul de inutilitate” imi tot reproseaza o voce care-mi place sa cred ca e a Constiintei. Si mi-e prea lene sa’ncerc macar a mima ca o contrazic. Mai bine o aprob… Mai simplu. Mai ieftin…

Astazi tac. De buna voie. Incredibil, nu? M-am saturat sa caut explicatii si sa mi se ceara lamuriri, sa-mi adun gandurile si sa-mi masor cuvintele.

Am vazut iar Clownii aceia care picteaza atat de frumos chipurile copiilor si mi-am dorit a mia oara sa am trei ani si sa incap in caruciorul pentru alimente din supermarket…

Am vrut sa nu mai fie atat de strident Nefirescul si incolor Regretul, am decojit Masti si-am cautat prin florarii Seminte de Nesimtire… In zadar.

N-am reusit bineinteles prea mare lucru si pentru prima data m-am impacat cu gandul ca Perfectiunea, ca si Zana Maseluta, exista numai in Povesti si-n visele micutilor…

Posted by Laura on Friday, 2 May, 2008 @ 2:50 pm

Posted by Laura on Monday, 21 April, 2008 @ 3:59 pm

Posted by Laura on Sunday, 30 March, 2008 @ 9:54 am