Laura Driha

Posted by Laura on Monday, 9 February, 2009 @ 3:10 am

Din genialitatea lui Horatiu Malaele, fara nevoie de alte cuvinte mari prea sarace sa-l descrie complet, va dau astazi portia de zambet primita de la Perti ! Multumesc !

Posted by Laura on Saturday, 7 February, 2009 @ 4:34 am

Am ajuns sa apreciez SOMNUL, ca activitate extraordinara si nu ca Peste in momentul in care dragutul de el si cu mine ne-am vazut din ce in ce mai rar. Si prost.

Au trecut 3 saptamani de Sesiune si ca-n fiecare perioada de acest gen, prietenele mele Cafea si Cola l-au considerat neatragator pe bietul Somn si nu i-au dat voie sa petreaca prea multa vreme in preajma mea.

Il dadeam afara intr-un mare scandal de fiecare data, caci Pleoapele Grele ii cerseau prezenta nesuportand cearcanele de a doua zi, in vreme ce Cafeaua zambea fierbinte ca a mai castigat o batalie.

Il primeam inapoi pentru putine ore si-mi intorcea moneda devenind agitat si facandu-ma sa urasc ceasul care-mi zbarnaia in cap a doua zi parca mult prea repede. Dupa examene ne intalneam sa sarbatorim si ne asezam cuminti in pat o intreaga dupa-amiaza. Pentru ca seara sa-mi vina iar posesoarele de cofeina in vizita si sa-l alunge fara mila.

Ne vedeam rar si ne iubeam atat de mult… I-am promis ca in vacanta asta o sa-i acord mult mai multa atentie. Si-am sa dorm pana ma plictisesc, pana se reobisnuieste organismul cu cele 7 ore de somn/noapte, pana ma va ierta ca l-am neglijat…

Vom fi iar prieteni, si o sa impartim vise noapte de noapte in patul meu verde si pufos…

Mi-ai lipsit dragul meu !

Posted by Laura on Saturday, 31 January, 2009 @ 1:39 pm

Am zis intotdeauna ca un om care are cu adevarat un bine dezvoltat simt al umorului este capabil, in circumstante favorabile unor glume bune, sa rada chiar si daca se fac pe seama sa..

Desigur ca e chestie de gust si dezgust felul in care fiecare dintre noi percepe un “misto”
mai mult sau mai putin educat, mai subtil sau mai direct, pentru ca iti trebuie multa prezenta de spirit sa nu fie nevoie sa ti se explice gluma…

Eu una urasc sa explic bancurile. Mi se pare stupid si sa soliciti lucrul asta. Mai bine stai si rumegi doua zile la intelesurile absconse si apoi te bufneste rasul in Biserica la Slujba decat sa afisezi fata aia de “ As fi ras si eu daca aveati un pix si-o foaie sa-mi desenati”.

Discutam desigur despre glumele cu caracter universal, nu alea la nivelul apropourilor “interne” ale unui grup de persoane pe care sa zicem ca le-ai intelege mai greu daca esti “nou” in gasca.

Exista oameni care nu vor sa inteleaga ca nu fiecare glumita le e direct adresata oricata importanta au impresia ca poseda, oricat aer de “zana buna” lasa in urma cand pasesc si indiferent de cat egocentrism isi toarna dimineata in cafea pe langa zahar si lapte…

Ar fi frumos sa va faceti un club mai oameni buni. Un veritabil motto din categoria “M-am nascut trist, vreau sa mor trist” si sa purtati cate o stanta in frunte, sa stim ca nu duceti la glume…

Si sa ramaneti seriosi pana vi se apreteza buzele si uitati cum se rade, fiind indeajuns de limitati sa va tarati prin viata ca niste moluste…

Eu o sa privesc de pe margine, razand  pentru ca-mi face bine la ten, la starea de spirit si pentru ca, vorba L’Oreal’ului : MERITATI !

Posted by Laura on Friday, 30 January, 2009 @ 9:05 am

De cand mi-am scos economiile de la banca nu mai dorm bine… Si nu stiu de ce !

Posted by Laura on Tuesday, 27 January, 2009 @ 3:53 pm

Motto de Student !

Posted by Laura on Tuesday, 27 January, 2009 @ 9:09 am

Leapsa de la MakavelliRo, de aici.

Sa pun un cod de bare amintirilor mele… Sa le evaluez la rece, ca un contabil rutinat nu cred ca as putea. Mi s-ar parea prea importante nimicurile mele si as supraevalua evenimente total indiferente celorlalti.

As vinde scump sotronul jucat in fata blocului si desenele pe asfalt, juliturile de la mersul pe bicicleta si corcodusele mancate cat inca erau verzi. In cartea mea incredibil de scumpa as strange primul spectacol de balet la care am fost cu tata – Lacul Lebedelor , lantisoarele din hartie facute la gradinita cu care decoram toata casa de Sarbatori, sandwich-urile cu paine prajita si cacaua fierbinte pe care ni le aducea mama in pat, caldura focului de soba din noptile geroase si povestile nemuritoare…

As umple pagini intregi cu interminabilele jocuri de v-ati ascunselea, cu oamenii de zapada din fiecare iarna si campurile de maci pe care le “cheleam” in cateva minute ca sa-i decoram mamei toata casa in rosu si alb…

Undeva in josul paginii , cu caracter mai mic as povesti toate nastrusniciile “absolut neintentinate” la care am participat, impinsa oarecum de constiinta care nu m-ar lasa sa le uit. Sau sa le fac uitate.

As dedica un capitol special oamenilor pe care nu ii voi uita niciodata, incepand cu mama mea, carei ii datorez tot ceea ce sunt azi ca om si careia nu-i pot multumii indeajuns in cuvinte pentru ca a fost mereu acolo, trup si suflet, gand si zambet…

As continua apoi cu doamna profesoara de Constructii din liceu – Manuela Arendt – de la care am invatat ca e important sa iti placa ceea ce faci ca sa poti face asta toata viata si d0amna profesoara Aurelia Lapusan de la cursul de Jurnalism care m-a facut sa iubesc scrisul si de la care am incercat sa “fur meserie” vreme de 3 ani cat am scris pentru o revista locala – Adolescentul.

Mi-as aminti de cea care mi-a fost prietena 9 ani de zile, chiar daca acum e numai amintire si-as scrie multe randuri despre lucrurile care ne-au legat atata vreme. Si-apoi de cei care au incercat sa umple golul, fiindu-mi aproape in incercarea de a recapata speranta in rotunjimea rotii…

Un prea bogat cumparator ar regasi in viata mea, inchisa intr-o carte, intreaga nebunie a sentimentelor cand colorate, cand cenusii, mi-ar identifica slabiciunea pentru copii si proastele alegeri, deloc putine, cand vine vorba de incredere acordata oamenilor…

Mi-ar cumpara povestea poate vreo mama care vrea sa dea si exemple nu complet pozitive copilului sau in incercarea de a-l invata ca in viata nimic nu e perfect si poate oamenii care m-au cunoscut ca sa vada cat au insemnat pentru mine sau daca imi amintesc ca i-am stiut…

As vinde-o scump nu pentru cat imi sunt de pretioase mie toate amintirile ci pentru privilegiul celui ce le-a cumparat de a-mi citi direct in suflet…

Tu mi-ai cumpara amintirile ?

Posted by Laura on Saturday, 24 January, 2009 @ 7:55 am

Vreau inghetata cu caramel mancata pe strada, in mijlocul unei superbe ninsori de iarna… Vreau surprinderea trecatorilor socati de atata nebunie si glasul ragusit de a doua zi…

Vreau pasi de dans in locul celor imbuibati de rutina nemuritoarelor pietre de pe drum si supradoza de ciocolata, vreau Rasarit de Soare de 3 ori pe zi si intrezicerea prin lege a Concursurilor de Miss. Nu pot sa ma uit la fatucile alea, veritabile sculpturi in osul omenesc si-n timpul asta sa-mi incarc perfuzia cu jeleuri de Cola, ca pur si simplu nu se potrivesc !

Vreau sa ma trezesc in fiecare dimineata suferind de amnezie si implicit purtatoare de inima noua, nu pentru ca m-as gandi vreodata sa-mi donez organele Asociatiei pentru Drepturile Soriceilor pacaliti de Cascaval ci doar asa, pentru diversitate.

Vreau sa ma plictisesc… Dar nu oricum, ci teribil ! Sa ma plictisesc atat de tare incat sa-mi fie fortata imaginatia sa creeze ceva nou, sa intru in istorie pentru cel mai util lucru produs de plictiseala, sa ma imbat cu celebritate si sa dau, macar odata-n viata mea, un autograf…

Si-apoi sa-mi fie contagios doar zambetul, curajul si imbratisarea…

Sa-nvat sa pescuiesc ca sa-mi reperfectionez rabdarea, sa-mi iau carnetul de sofer ca asta de student isi pierde valabilitatea in curand si sa imi maresc colectia de Papusele Blossom (Power Puff).

Sa castig la Loto pentru ca dupa calculele mele, e singura sansa sa-mi fac un dressing plin cu pantofi cand ma voi muta la casa mea. Muncind cinstit s-ar putea sa-mi ia de vreo doua trei ori mai mult timp decat am intr-o viata…

La final de rand, insa nu si de gand ( ca deh, lista-i lunga !) as mai vrea si o placa de lemn si multa-multa plastilina… Sa ma joc, ca mi-e dor !

Hai v-am pupat !

Ne auzim !

Posted by Laura on Tuesday, 20 January, 2009 @ 1:23 am

Ca tot vorbeam de cicolata in comentariile postului anterior, special pentru domnisoarele care ma citesc, va ofer aici indiciul referitor la ce fel de ciocolata trebuie sa mancati ca sa fie si delicioasa si nici sa nu va rotunjeasca formele…Enjoy !

Restul aici, aici, si aici ! Daca vi s-a facut foame de la atata dulce puteti manca un sandwich d-asta si sa va incalziti dupa ce veniti de afara din frig, cu un capuccino cam asa.

Hai, s-avem pofta ! V-am pupat !

P.S. Baieti, noi de genul ASTA de ciocolata vorbeam :)))

Posted by Laura on Friday, 9 January, 2009 @ 2:20 pm

Posted by Laura on Wednesday, 31 December, 2008 @ 11:30 am

In asta seara vine un An Nou, cum se intampla de peste 2000 de ani incoace in fiecare noapte de 31 Decembrie… Nimic nou poate, dar de fiecare data la fel de asteptat de catre noi, muritorii de rand…

Pentru ca iubim rutina iar stiinta n-a reusit inca sa opreasca timpul unde am vrea cateodata, va urez “imortelul” :

La multi ani !

HAPPY NEW YEAR!
╔══╦══╦══╦══╗
╚═╗║╔╗║╔╗║╔╗║
╔═╝║║║║║║║╚╝║
║╔═╣║║║║║╠═╗║
║╚═╣╚╝║╚╝╠═╝║
╚══╩══╩══╩══╝
¤ø„¸¨°º¤ø„¸ ¸„ø¤º°¨¸„ø¤º°¨
¨°º¤ø„¸ HAPPY ¸„ø¤º°¨
¸„ø¤º°¨ NEW YEAR“°º¤ø„¸
¸„ø¤º “°º¤ø„¸ ¤ø„¸¨°º¤ø„¸