Nani-nani…
Posted by Laura on Saturday, 7 February, 2009 @ 4:34 am

Am ajuns sa apreciez SOMNUL, ca activitate extraordinara si nu ca Peste in momentul in care dragutul de el si cu mine ne-am vazut din ce in ce mai rar. Si prost.
Au trecut 3 saptamani de Sesiune si ca-n fiecare perioada de acest gen, prietenele mele Cafea si Cola l-au considerat neatragator pe bietul Somn si nu i-au dat voie sa petreaca prea multa vreme in preajma mea.
Il dadeam afara intr-un mare scandal de fiecare data, caci Pleoapele Grele ii cerseau prezenta nesuportand cearcanele de a doua zi, in vreme ce Cafeaua zambea fierbinte ca a mai castigat o batalie.
Il primeam inapoi pentru putine ore si-mi intorcea moneda devenind agitat si facandu-ma sa urasc ceasul care-mi zbarnaia in cap a doua zi parca mult prea repede. Dupa examene ne intalneam sa sarbatorim si ne asezam cuminti in pat o intreaga dupa-amiaza. Pentru ca seara sa-mi vina iar posesoarele de cofeina in vizita si sa-l alunge fara mila.
Ne vedeam rar si ne iubeam atat de mult… I-am promis ca in vacanta asta o sa-i acord mult mai multa atentie. Si-am sa dorm pana ma plictisesc, pana se reobisnuieste organismul cu cele 7 ore de somn/noapte, pana ma va ierta ca l-am neglijat…
Vom fi iar prieteni, si o sa impartim vise noapte de noapte in patul meu verde si pufos…
Mi-ai lipsit dragul meu !








