Laura Driha

Posted by Laura on Thursday, 8 May, 2008 @ 9:03 am

Cei mai frumosi ani… sunt bineinteles cei electorali. Sunt cei mai benefici pentru intreaga populatie…

Se eliberaza abonamente gratuite pe diferite linii de transport pentru categorii sociale defavorizate, se repara strazi, se renoveaza si redecoreaza tot orasul…

Se voteaza legi, se maresc salariile sau se dau aprobari pentru diverse proiecte care intr-un an obisnuit ar mai fi acumulat niste praf uitate in rafturile vreunui birou sus-pus asteptand o semnatura…

Dintr-o data apar solutii si solutionanti la care se pare ca nu se gandise nimeni inainte. Rotitele incep sa se miste si se misca bine. Foarte bine. Aparent fara niciun fel de combustibil… Pacat ca minunea, ca orice alta minune, nu dureaza foarte mult. Promisiunile electorale isi pierd valabilitatea odata cu incheierea alegerilor, proiectelor care dadeau atat de bine in mapele de prezentare frumos colorate li se gasesc rapid “erori neprevazute”, sponsorii dispar si electoratul ramane cu… buza umflata. Si cu speranta. “Hai s-o mai ducem vreo 4 ani, ca daca asa o tot ducem de atata vreme ce mai conteaza inca 1460 de zile…“

Din multitudinea de “potentiali schimbatori de istorie” algem unul. Majoritatea decide. Facem incercari pe propria piele stiind ca nu e prima data cand e posibil sa ne frigem, desi de ultima data ne-am tot promis ca o sa suflam si-n iaurt… Speranta bat-o vina insa nu ne lasa. Suntem oameni si suntem supusi greselii. Le facem si platim pentru ele… Cat de scump e discutabil. Cat de corecte ne sunt alegerile este greu de evaluat pentru ca suntem inevitabil, subiectivi.

Toata lumea are o parere, toti o solutie, fiecare candidat stie cel mai bine unde a gresit predecesorul insa in final, nimeni nu stie ce s-a intamplat de fapt si-n care punct exact lucrurile au inceput sa ia o alta curbura…

Eu zic sa mergeti la Vot si sa votati cu cine credeti voi ca e mai bine. Nu sunt in masura sa fac sugestii pertinente. Eu nu stiu care e alegerea ideala, insa stiu ca trebuie sa fac o alegere. Pentru ca mai tarziu, daca-ma vor roade remuscarile sa-mi trag singura palme, nu sa caut vinovati in cei pe care i-am lasat sa aleaga pentru mine…

Posted by Laura on Friday, 2 May, 2008 @ 2:50 pm

Posted by Laura on Sunday, 27 April, 2008 @ 12:13 pm

Cand eram micuta credeam ca Ploaia reprezinta lacrimile pe care le varsa Dumnezeu cand e trist… si ca Soarele Ii e Zambetul…

Astazi cand picaturile nu mai conteneau sa cada dinspre Cer mi-am amintit de acest crez al meu si ma gandeam de ce ar fi Plans Creatorul astazi atat de tare si parca nesfarsit…

Primul gand m-a dus la  lacrimile Pictorului caruia o inundatie oarecare i-a distrus munca de-o viata… Sau ale Sculptorului atunci cand Statuia pentru care pierduse nopti si pe care o umanizase prin transfer de Suflet, se prabusise de pe Piedestalul pe care o cocotase sub privirea-i neputincioasa…

Mi L-am inchipuit analizand evolutia Slujbelor de Inviere de-a lungul timpului, scarbit oarecum de cele din zilele noastre care se sfarsesc in cluburi…

Il vedeam regretand ca si-a lasat Fiul sa se sacrifice pentru Oamenii care astazi Ii contesta existenta si Puterea…

Daca Ploaia de astazi ar fi fost Lacrimi, ar fi plans probabil pentru durerea provocata de dezamagire…

Ar fi plans cum plang Parintii cand isi vad copiii alegand Cai Gresite, ar fi plans pentru cei singuri, pentru cei saraci, pentru cei neputinciosi… Ar fi plans pentru Oamenii care lupta mai mult pentru interese materiale decat pentru Iubire, pentru Sufletele faramitate, pentru necredinta, pentru rautatea nejustificata…

Pentru rugaciunile tot mai sarace, pentru imbratisarile din obligatie, pentru sarbatorile de import, pentru respectul impus de circumstante si  nu neaparat castigat…

Ar fi plans pentru cei plecati departe, pentru cei nevoiti sa munceasca si-n zi de Sarbatoare, pentru batranii uitati ce se hranesc numai cu Amintiri, pentru prietenii care nu-si mai vorbesc,  pentru mormintele unde nu mai aprinde nimeni Lumanari, pentru mamele carora nu li se mai aduc flori…