Laura Driha

Posted by Laura on Monday, 9 February, 2009 @ 3:10 am

Din genialitatea lui Horatiu Malaele, fara nevoie de alte cuvinte mari prea sarace sa-l descrie complet, va dau astazi portia de zambet primita de la Perti ! Multumesc !

Posted by Laura on Saturday, 31 January, 2009 @ 7:19 am

Silvana mi-a trimis o leapsa

Sunt Laura Corina Driha, prost comerciant de Povesti si Vise…

Aş vrea sa pot schimba ceva si sa schimb mereu ceea ce trebuie
Pastrez in cuvinte gramezi intregi de sentimente
Mi-as fi dorit sa invat din greseli

Nu imi place sa fiu mintita
Ma tem ca s-ar putea sa n-am destul Timp pentru marea mea “To do list”
Aud cel mai bine tacerea…
Imi pare rau ca nu am cum sa cunosc toti Oamenii din lume, pentru ca genrealizarile mele sa fie bazate pe date reale
Imi plac ciocolata, calatoriile, scrisul…
Nu sunt ceea ce par
Dansez mult mai bine decat cant
Cant incredibil de prost.
Niciodata nu ma invat minte.
Rar uit.
Plang pentru cele mai stupide motive.
Nu sunt intotdeauna atat de puternica pe cat mi-ar placea.
Nu imi place de mine pentru ca mi-e prea comoda imperfectiunea mea.
Sunt confuza rareori
Am nevoie de oameni purtatori ai virusului “Suflet”
Ar trebui sa revin cu picioarele pe pamant. Povestile mele sunt doar povesti…

Posted by Laura on Tuesday, 27 January, 2009 @ 9:09 am

Leapsa de la MakavelliRo, de aici.

Sa pun un cod de bare amintirilor mele… Sa le evaluez la rece, ca un contabil rutinat nu cred ca as putea. Mi s-ar parea prea importante nimicurile mele si as supraevalua evenimente total indiferente celorlalti.

As vinde scump sotronul jucat in fata blocului si desenele pe asfalt, juliturile de la mersul pe bicicleta si corcodusele mancate cat inca erau verzi. In cartea mea incredibil de scumpa as strange primul spectacol de balet la care am fost cu tata – Lacul Lebedelor , lantisoarele din hartie facute la gradinita cu care decoram toata casa de Sarbatori, sandwich-urile cu paine prajita si cacaua fierbinte pe care ni le aducea mama in pat, caldura focului de soba din noptile geroase si povestile nemuritoare…

As umple pagini intregi cu interminabilele jocuri de v-ati ascunselea, cu oamenii de zapada din fiecare iarna si campurile de maci pe care le “cheleam” in cateva minute ca sa-i decoram mamei toata casa in rosu si alb…

Undeva in josul paginii , cu caracter mai mic as povesti toate nastrusniciile “absolut neintentinate” la care am participat, impinsa oarecum de constiinta care nu m-ar lasa sa le uit. Sau sa le fac uitate.

As dedica un capitol special oamenilor pe care nu ii voi uita niciodata, incepand cu mama mea, carei ii datorez tot ceea ce sunt azi ca om si careia nu-i pot multumii indeajuns in cuvinte pentru ca a fost mereu acolo, trup si suflet, gand si zambet…

As continua apoi cu doamna profesoara de Constructii din liceu – Manuela Arendt – de la care am invatat ca e important sa iti placa ceea ce faci ca sa poti face asta toata viata si d0amna profesoara Aurelia Lapusan de la cursul de Jurnalism care m-a facut sa iubesc scrisul si de la care am incercat sa “fur meserie” vreme de 3 ani cat am scris pentru o revista locala – Adolescentul.

Mi-as aminti de cea care mi-a fost prietena 9 ani de zile, chiar daca acum e numai amintire si-as scrie multe randuri despre lucrurile care ne-au legat atata vreme. Si-apoi de cei care au incercat sa umple golul, fiindu-mi aproape in incercarea de a recapata speranta in rotunjimea rotii…

Un prea bogat cumparator ar regasi in viata mea, inchisa intr-o carte, intreaga nebunie a sentimentelor cand colorate, cand cenusii, mi-ar identifica slabiciunea pentru copii si proastele alegeri, deloc putine, cand vine vorba de incredere acordata oamenilor…

Mi-ar cumpara povestea poate vreo mama care vrea sa dea si exemple nu complet pozitive copilului sau in incercarea de a-l invata ca in viata nimic nu e perfect si poate oamenii care m-au cunoscut ca sa vada cat au insemnat pentru mine sau daca imi amintesc ca i-am stiut…

As vinde-o scump nu pentru cat imi sunt de pretioase mie toate amintirile ci pentru privilegiul celui ce le-a cumparat de a-mi citi direct in suflet…

Tu mi-ai cumpara amintirile ?

Posted by Laura on Wednesday, 26 November, 2008 @ 2:43 pm

Asta seara s-a jucat la Constanta, pe scena Casei de Cultura spectacolul “Don Quijote Made in Romania”.

L-am vazut pe Dan Puric stralucind a talent si a daruire alaturi de echipa de actori a Teatrului National intr-o manifestare artistica cu totul deosebita, orasul nostru alaturandu-se astfel nu putinelor mari orase ale Europei care au gazduit spectacolul : Berlin, Bruxelles, Londra, Paris, Roma, Viena si Madrid.

Aplauzele de la sfarsit cantau cel mai frumos despre micul semn de multumire al spectatorilor pentru toti cei care au muncit ore multe sa ne incante dansand minunat, spunand o poveste si traind cu pasiune fiecare pas, fiecare vers, fiecare nota…

Am plecat zambind si m-am grabit sa va scriu despre asta ca sa va indemn sa nu pierdeti ocazia de a mai vedea din cand in cand si lucruri minunate, oameni frumosi si talentati !

Mai presus de toate celelalte lucruri cenusii care va impovareaza ziua si viata, indiferent de cate mori de vant aveti de infruntat, faceti un efort sa va gasiti macar uneori un motiv sa zambiti… Si sa o faceti sincer !

Evenimentul a fost organizat de catre Arhiepiscopia Tomisului si Fundatia Art Production, cu sprijinul Primariei Constanta si al Consiliului Judetean.

Posted by Laura on Saturday, 15 November, 2008 @ 11:46 am

Am fost atinsa… De data asta a fost Nelimitat vinovatul!

Cum cu ce ? Cu o leapsa dragilor… Care zice cam asa :

1. Pune playerul pe shuffle.
2. Apasă „înainte” pentru fiecare întrebare.
3. Foloseşte titlul melodiei ca şi răspuns la întrebare chiar dacă nu are sens. Nu trişa!
4. Tăguieşte încă 5 persoane
5. Îngroaşă întrebările şi răspunsurile, şi scrie şi propriile comentarii în funcţie de cum se potrivesc cele 2.

1. How are you feeling today?

Pink – I am not dead [Alive??]

2. Will you get far in life?

R.I.O. – Shine On [Poate ca nu, dar daca ma iau dupa cantecul asta probabil ca o sa stralucesc tot drumul !]

3. How do your friends see you?

Mihaela Runceanu – Sa fim copii [Sincera ca un copil ?:D]

4. Will you get married?

Booka Shade – In white rooms [Rooms ? In a white dress not in white rooms :D]

5. What’s your best friend’s theme?

Blue System – You are Lyin’ [Ha-ha-ha! Asta chiar i se potriveste fetei care mi-a fost prietena candva…]

6. What is the story of your life?

Pink – Long way to Happy [So damn TRUE !]

7. What was high school like?

George Michael –Precious Box [Ca o cutiuta cu amintiri frumoase… ]

8. How can you get ahead in life?

Dan Spataru – Nicio lacrima [Sau cel putin incerc]

9. What is the best thing about your friends?

Akcent – stay with me [I-am “lipit”: )) ]

10. What is in store for this weekend?

Shakira – Don’t bother [ Sa nu ma deranjez adica. Pentru nimeni si nimic! Relaxxx]

11. What song describes you?

Angunn – Saviour

12. What song would describe your grandparents?

Parazitii – din Coltul Blocului [Pe vremea bunicilor piesa celor de la Parazitii s-ar fi numit “De pe prispa casei”]

13. How is your life going?

Skylark – too Much information [Deci nu va mai dau nicio informatie aici ca déjà stiti prea multe ca-mi cititi blogul… ]

14. What song will they play at your funeral?

Florin Bogardo – In casa fosnetului mut [Sa cante ? Da ce ma, e chef ? ]

15. How does the world see you?

Nadia – Life of a Stranger [ Strange? Sau Stranger?]

16. Will you have a happy life?

Katy Melua – The closest thing to crazy [ Daca nu fericita, cel putin nebuneasca.. Ca asa sunt eu !]

17. Do people secretly lust after you?

Sugarbabes - Denial [ Da. Dar neaga cu tarie asta ! : )) ]

18. How can I make myself happy?

Miley Cirus – 7 things [Va las sa ghiciti voi care-s alea 7 !]

19. What should you do with your life?

Craig David – I’m walking away [Be happy or at least walk tryin’ ?]

Mi s-a parut fun asa ca Leapsa merge mai departe la  Adrian Mladin, Silvana , swaMp , Jamilla, Despina si Frm

Posted by Laura on Friday, 14 November, 2008 @ 4:09 pm

Cum faci cand nu-ti mai gasesti cuvintele ? Cand scormonesti in micul tau vocabular limitat si-ncerci sa senzibilizezi un oarecare auditoriu, sa trezesti o reactie, cand vrei sa ordonezi in cuvinte idei si principii menite sa vanda retete de succes inca netestate?

Cum faci cand ai scris de atatea ori o idee ca ai uzat toate sinonimele si totusi ecoul randurilor tale se stinge de fiecare data, prea deveme si prea crud ?

Ma gandeam la asta, pentru ca citind la swaMp despre neincrederea oamenilor in promisiunile electorale mi-am amintit ca am incercat si eu in mai multe randuri sa schimb viziunea generala a omului de rand ( a se citi “fara vaste cunostinte si/sau diplome in stiinte politice!) asupra acestui subiect.

Si-am urecheat carcotasii nu pentru ca mi-ar fi contrazis un batran crez sau vreun prea adanc simt civic, ci pentru ca adevarul lor imi ucidea si mie speranta. Nu vroiam sa vad ca nu mai e nimic de facut. Sau ca e mai greu decat as fi crezut.

E Campanie Electorala si ca in fiecare an urmarim, din ce in ce mai plictisiti, acelasi spectacol ieftin. Aceleasi promisiuni cu termen de valabilitate care expira in ziua alegerilor, aceleasi “scenete” jucate la televizor, in parcuri si la caminele de batrani.

Aceleasi “hainute” electorale in care se imbraca tot orasul, forfota de pe la talk-show-urile de gen, aceleasi zambete cumparate parca de la acelasi magazin.

Ne-am obisnuit sa ne plangem de mila pentru ca e mult mai simplu sa te convingi ca iti este imposibil sa schimbi ceva decat sa te mobilizezi in sensul asta.

Ne meritam soarta pentru ca suntem prea slabi, prea comozi si aparent prea mici pentru un “drept la replica” care ne este, cel putin constitutional, accordat.

Suntem ca niste robotei pentru ca facem de fiecare data ceea ce am facut mereu, chiar daca nu este intotdeauna bine si ne complacem in aceasta dulce rutina pentru ca o cunoastem, pentru ca e a noastra.

Toata lumea stie ce nu e corect, cu totii suntem capabili sa dam verdictul potrivit, ne intrecem in cine numeste mai multi vinovati, scriem crezand ca o sa ne citeasca o persoana atotputernica sau macar sa ne pastram un pic de constiinta curata pentru ca macar am incercat.

Condamnam indiferenta majoritatii si faptul ca inca mai suporta atrocitati milenare dar la sfarsitul zilei randurile noastre raman… vorbe.

Tu ce faci ca sa schimbi ce nu-ti convine ? Dar zi-mi fapte, ca de de cuvinte m-am saturat…

Posted by Laura on Friday, 7 November, 2008 @ 1:51 pm

Cand fotografia spune tot !

Posted by Laura on Sunday, 2 November, 2008 @ 4:24 pm

Wanna go back to Romania ? Well… I think everybody wants that too !

Posted by Laura on Thursday, 16 October, 2008 @ 12:51 pm

Destul de ieftina ! Ca e concurenta mare…

Posted by Laura on Friday, 10 October, 2008 @ 5:44 am

Ana m-a atins cu o Leapsa conform careia trebuie sa va povestesc ce Iubesc..

Asadar dragilor, iubesc…

Verdele, marea, iesirile cu prietenii, inghetata cu caramel, mirosul ierbii dupa ploaie si ciocolata alba…

Copiii si zambetele lor sincere, bronzul natural, aroma obtinuta prin combinarea laptelui si a mierii, imbratisarile…

Scrisorile, cutiutele muzicale, magazinele de antichitati, crema de corp cu aroma de vanilie, Florin Piersic Jr , desenele in carbune si picturile lui Dali…

Paturile suprapuse, casutele cu gard alb si mansarda, tricourile cu mesaje funny, gentile si acadelele supradimensionate…

Dermatograful negru, culoarea si forma ochilor mei atunci cand il folosesc, bijuteriile din materiale nepretioase si caricaturile…

Souvenirurile, mirosul de cafea proaspat prajita dimineata, traditiile de Sarbatori, pizza si compotul de ananas, cuvintele polisemantice, ferestrele mari, ruginiul frunzelor toamna si stralucirea prafului de scoici…

Discurile pe vinil, hartia de calc, gemenii identici, persoanele care vorbesc graseiat, tunsorile asimetrice si fluturasii…

Poeziile, jucariile de plus, sampoanele Tears free, sa joc sah, bowling si tenis de masa… Catelusii rasa Shar-Pei, cerneala colorata, magnoliile si noptile albe in care strangi amintiri pentru zilele negre…

Fotografiile, Iasul, aproape absolut orice are forma de inimioara, oamenii veseli , patinajul artistic si tenisul de camp…

Zapada, serile cu luna plina , glumele bune si glumele proaste facute bine…

Calatoriile in general si cele cu trenul in special, cartile pe care nu le uiti , filmele pe care iti doresti sa le revezi si povestile inspirate din realitate , semineele…

Multiplele fatete ale Fericirii, ideea ca Viata e un drum cu Sens Unic, plimbarile cu picioarele goale in nisip… Amintirile…

Si… pe Tine ! :*

Leapsa merge mai departe la : Dorian Duma, Jamilla , Ciresica si Ddumi