Sindromul Down…
Posted by Laura on Sunday, 21 September, 2008 @ 3:45 pm
![]()
Am vazut astazi o fetita bolnava de sindromul Down. Intr-un loc public… Mi-am dat seama de ce suferea micuta pentru ca am citit mult despre boala asta. Iar copiii afectati de ea au si o fizionomie aparte…
O priveam nu cu curiozitate ci sperand sa-i prind privirea si sa-i zambesc. Asta pentru ca nu imi permiteam sa ma duc sa o iau in brate…
V-am spus ca ador copiii ? Si ca suferintele lor ma chinuie mai rau ca orice rana ? Ah, as fi vrut atat de mult sa o iau in brate…
N-am sa va povestesc ce face boala asta din micuti. Sunt detalii pe care le veti putea afla oricand la un simplu “google search”. This is not my point here…
Imi trec o mie de ganduri prin minte acum. Ma gandesc la parinti si durerea sfasietoare de a-ti ingropa copilul prea devreme, prea nedrept, ma gandesc la constientizarea faptului ca se va intampla oricum si ca e peste puterile tale…
Sanatatea e cea mai importanta. Mai presus de bani, de firma de pe hainele tale, de orice… Nici parfumul scump, nici bijuteriile pretioase de pe maini si nici pungile albastre marca Zara nu ii puteau cumpara mamei acelei fetite viata micutei sale inapoi.
Ma gandesc la fetita aceea si la faptul ca viata ei nu va cunoaste nicodata “normalul” definit de noi ceilalti… Ma gandeam la copilaria ei rapita, furata pur si simplu, la o seara de banchet, o rochita dorita cu ardoare, o poveste de dragoste, un biletel scris si trimis prin “intermediari” in ora de franceza… Vroiam pentru ea emotii pentru teza la mate, o colectie de bratari colorate si prietene cu care sa manance inghetata cand e trista…
O vroiam… fericita. Exista oare si alte feluri de fericire decat cele cunoscute noua ? Cele citite in carti scrise de oameni priceputi, cele cantate in versuri de poeti, cele transpuse in imagini in marile galerii de arta ale lumii ?
Spuneti-mi ca exista va rog ! Am nevoie sa ma mintiti…







