Laura Driha

Posted by Laura on Monday, 9 February, 2009 @ 3:10 am

Din genialitatea lui Horatiu Malaele, fara nevoie de alte cuvinte mari prea sarace sa-l descrie complet, va dau astazi portia de zambet primita de la Perti ! Multumesc !

Posted by Laura on Sunday, 8 February, 2009 @ 2:46 pm

Despre suturile in fund menite sa-ti impulsioneze pasul inainte au scris toti optimistii in proza, versuri si culori vanzad insetatilor de Speranta un strop din licoarea facatoare de minuni…

Litera lor a neglijat si julitura din cotul pe care s-au sprijinit cand incercau sa se ridice, durerea cazaturii si petele de noroi asortate groaznic cu curatenia vesmintelor purtate…

Lectii de viata nu acceptam sa invatam decat din proprie experienta fiind prea mandri sau prea grabiti sa ne insusim povata omului mai intelept cu fiecare greseala.

Avem atata timp sa gresim si-apoi sa ne para rau caci plictisitoare ne-ar fi viata daca le-am preveni pe toate. Oare ?

Alergam tampiti spre nicaieri si-o facem constient. Pierdem pe drum si “grabitul incet” de care ne povesteau bunicii si caietul cu retete al mamei si nisipul din clepsidra.

Si ne oprim, saraci, sa plangem. Siroaie interminabile ne imbratiseaza obrazul deschizand in subtirimea lui craterele in care inchisesem amintiri.

In aplauzele marelui auditoriu, pasul devine mic si vorba lunga, scoatem din desaga cu povesti lumea noastra nebuna si-o asezam in forme de budinca delicioasa, oferind-o generos oricarui strain ce-si face timp s-o guste…

Uitam ca sa putem merge inainte, ca sa nu ne mai doara, si inchidem in scrisori netrimise gramezi nerostite de cuvinte, aglomerari de sentimente, avalanse de ganduri..

Invata, tu, Cititorule sa-mi iei randurile si sa gasesti in multiplele lor interpretari povestea care se potriveste cu a ta, regaseste-te in cuvinte pe care nu le-am simtit la fel si aminteste-ti ca magia vietii sta in polisemantismul sentimentelor…

Posted by Laura on Saturday, 7 February, 2009 @ 4:34 am

Am ajuns sa apreciez SOMNUL, ca activitate extraordinara si nu ca Peste in momentul in care dragutul de el si cu mine ne-am vazut din ce in ce mai rar. Si prost.

Au trecut 3 saptamani de Sesiune si ca-n fiecare perioada de acest gen, prietenele mele Cafea si Cola l-au considerat neatragator pe bietul Somn si nu i-au dat voie sa petreaca prea multa vreme in preajma mea.

Il dadeam afara intr-un mare scandal de fiecare data, caci Pleoapele Grele ii cerseau prezenta nesuportand cearcanele de a doua zi, in vreme ce Cafeaua zambea fierbinte ca a mai castigat o batalie.

Il primeam inapoi pentru putine ore si-mi intorcea moneda devenind agitat si facandu-ma sa urasc ceasul care-mi zbarnaia in cap a doua zi parca mult prea repede. Dupa examene ne intalneam sa sarbatorim si ne asezam cuminti in pat o intreaga dupa-amiaza. Pentru ca seara sa-mi vina iar posesoarele de cofeina in vizita si sa-l alunge fara mila.

Ne vedeam rar si ne iubeam atat de mult… I-am promis ca in vacanta asta o sa-i acord mult mai multa atentie. Si-am sa dorm pana ma plictisesc, pana se reobisnuieste organismul cu cele 7 ore de somn/noapte, pana ma va ierta ca l-am neglijat…

Vom fi iar prieteni, si o sa impartim vise noapte de noapte in patul meu verde si pufos…

Mi-ai lipsit dragul meu !

Posted by Laura on Wednesday, 4 February, 2009 @ 4:30 pm

Nu ma mai uit la TV. De multa vreme. A devenit groteasca ideea romanului de divertisment si ciudat gustul jurnalistului care nu mai gaseste senzationalul decat in fetite care devin mame la 11 ani si betiile crunte ale unor anormali care sfarsesc violand batrane, ucigand fosti parteneri de pahar sau jefuind case de schimb valutar…

E incredibil cum nu mai poti butona amarata aia de telecomanda fara sa te ingrozesti de directia deloc potrivita spre care se indreapta lucrurile si sa te intrebi in ce fel de lume te pregatesti sa cresti un copil.

O fi de la televizorul meu sau asa se vede si de la voi ? Ce ziceti ? Sa-mi iau “plasma”, ca se vede mai bine ? Imi e teama ca arunc banii degeaba…

Lupta pentru audienta va naste monstrii intotdeauna, comercialul o sa inghita orice urma de gust, de bun-gust si orice bun arbitru de mahalagisme se va putea intitula “moderator”.

Tanarul devorator de “na’ mah ca se poate si mai rau ca la noi” va urmarii cu constiinciozitate fiecare episod jucat de specimenele cu pretentie de “vedeta” dispuse sa-si spele oricand lenjeria murdara in public. Dupa ce si-au cumparat-o cu public, au patat-o cu martori , vor purcede vizibil afectati si la spalarea mizeriei care nu trebuia sa paraseasca initial peretii bucatariei… Sau ma rog, ai dormitorului.

Dar cel care trebuie condamnat este cel care cumpara, nu cel care incearca sa vanda. Au vazut ei ca daca se iau la harta Nikita cu Marinela Nitu se si incing firele de cablu, hopa si prezenta domnitelor pe jumatate din posturile de televiziune. Ca deh, s-au asezat toate gospodinele la teveu si trebuie alimentata cu ceva si barfa de a doua zi de la cafea. Si de la coafor…

Si asa se face educatie in masa populatiei incadrate generic la “gura- casca” , oameni ocupati cu holbatul la stirile second-hand si care isi cresc fetitele in spiritul “Cand cresc mare vreau sa fiu  Moni Columbeanu” . E trist, ca majoritatea lucrurilor adevarate, insa prea putine lucruri mai pot fi schimbate pentru ca vorba lui Voda “ Prosti, dar multi!”

Le doresc sincer probleme tehnice maxime furnizorilor de televiziune prin cablu, fie chiar si numai pentru o zi , ca sa se mai duca romanul si la o plimbare, un teatru, un film la cinematograf.

Sa vad cati mor fara stirile de la ora 5, fara telenovela Magdei Ciumac si fara interminabilele certuri politice…

Posted by Laura on Saturday, 31 January, 2009 @ 7:19 am

Silvana mi-a trimis o leapsa

Sunt Laura Corina Driha, prost comerciant de Povesti si Vise…

Aş vrea sa pot schimba ceva si sa schimb mereu ceea ce trebuie
Pastrez in cuvinte gramezi intregi de sentimente
Mi-as fi dorit sa invat din greseli

Nu imi place sa fiu mintita
Ma tem ca s-ar putea sa n-am destul Timp pentru marea mea “To do list”
Aud cel mai bine tacerea…
Imi pare rau ca nu am cum sa cunosc toti Oamenii din lume, pentru ca genrealizarile mele sa fie bazate pe date reale
Imi plac ciocolata, calatoriile, scrisul…
Nu sunt ceea ce par
Dansez mult mai bine decat cant
Cant incredibil de prost.
Niciodata nu ma invat minte.
Rar uit.
Plang pentru cele mai stupide motive.
Nu sunt intotdeauna atat de puternica pe cat mi-ar placea.
Nu imi place de mine pentru ca mi-e prea comoda imperfectiunea mea.
Sunt confuza rareori
Am nevoie de oameni purtatori ai virusului “Suflet”
Ar trebui sa revin cu picioarele pe pamant. Povestile mele sunt doar povesti…

Posted by Laura on Friday, 30 January, 2009 @ 9:05 am

De cand mi-am scos economiile de la banca nu mai dorm bine… Si nu stiu de ce !

Posted by Laura on Thursday, 29 January, 2009 @ 9:12 am

Beautiful song…

James Morrison ft Nelly Furtado - Broken Strings

Videoclipul original aici

Posted by Laura on Tuesday, 27 January, 2009 @ 9:09 am

Leapsa de la MakavelliRo, de aici.

Sa pun un cod de bare amintirilor mele… Sa le evaluez la rece, ca un contabil rutinat nu cred ca as putea. Mi s-ar parea prea importante nimicurile mele si as supraevalua evenimente total indiferente celorlalti.

As vinde scump sotronul jucat in fata blocului si desenele pe asfalt, juliturile de la mersul pe bicicleta si corcodusele mancate cat inca erau verzi. In cartea mea incredibil de scumpa as strange primul spectacol de balet la care am fost cu tata – Lacul Lebedelor , lantisoarele din hartie facute la gradinita cu care decoram toata casa de Sarbatori, sandwich-urile cu paine prajita si cacaua fierbinte pe care ni le aducea mama in pat, caldura focului de soba din noptile geroase si povestile nemuritoare…

As umple pagini intregi cu interminabilele jocuri de v-ati ascunselea, cu oamenii de zapada din fiecare iarna si campurile de maci pe care le “cheleam” in cateva minute ca sa-i decoram mamei toata casa in rosu si alb…

Undeva in josul paginii , cu caracter mai mic as povesti toate nastrusniciile “absolut neintentinate” la care am participat, impinsa oarecum de constiinta care nu m-ar lasa sa le uit. Sau sa le fac uitate.

As dedica un capitol special oamenilor pe care nu ii voi uita niciodata, incepand cu mama mea, carei ii datorez tot ceea ce sunt azi ca om si careia nu-i pot multumii indeajuns in cuvinte pentru ca a fost mereu acolo, trup si suflet, gand si zambet…

As continua apoi cu doamna profesoara de Constructii din liceu – Manuela Arendt – de la care am invatat ca e important sa iti placa ceea ce faci ca sa poti face asta toata viata si d0amna profesoara Aurelia Lapusan de la cursul de Jurnalism care m-a facut sa iubesc scrisul si de la care am incercat sa “fur meserie” vreme de 3 ani cat am scris pentru o revista locala – Adolescentul.

Mi-as aminti de cea care mi-a fost prietena 9 ani de zile, chiar daca acum e numai amintire si-as scrie multe randuri despre lucrurile care ne-au legat atata vreme. Si-apoi de cei care au incercat sa umple golul, fiindu-mi aproape in incercarea de a recapata speranta in rotunjimea rotii…

Un prea bogat cumparator ar regasi in viata mea, inchisa intr-o carte, intreaga nebunie a sentimentelor cand colorate, cand cenusii, mi-ar identifica slabiciunea pentru copii si proastele alegeri, deloc putine, cand vine vorba de incredere acordata oamenilor…

Mi-ar cumpara povestea poate vreo mama care vrea sa dea si exemple nu complet pozitive copilului sau in incercarea de a-l invata ca in viata nimic nu e perfect si poate oamenii care m-au cunoscut ca sa vada cat au insemnat pentru mine sau daca imi amintesc ca i-am stiut…

As vinde-o scump nu pentru cat imi sunt de pretioase mie toate amintirile ci pentru privilegiul celui ce le-a cumparat de a-mi citi direct in suflet…

Tu mi-ai cumpara amintirile ?

Posted by Laura on Tuesday, 27 January, 2009 @ 7:29 am

Deci da, sunt abonata la un site care-mi trimite in fiecare zi “predictiile astrale”. Nu va povestesc cum am ajuns sa fac acest pas, dar ideea e ca nu m-am mai dezabonat tocmai pentru ca ma distrez copios de cate ori imi verific horoscopul zilnic…

Mailul de astazi a fost insa de departe cel mai tare de pana acum !

Sa va mai spun ca pentru ziua de maine erau “citirile din stele” scrise ? Eu ce sa inteleg in legatura cu ziua de azi ?

Posted by Laura on Sunday, 25 January, 2009 @ 12:13 pm

…de Paulo Coelho

Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba
- Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decat cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, cand vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusim sa le mentinem, vom fi totdeauna un om care traieste in buna pace cu lumea.
Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii. Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.
A doua calitate: din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat este faptul ca ne mentinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau.
Si, in sfarsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.