Laura Driha

Posted by Laura on Tuesday, 17 February, 2009 @ 11:17 am

Dragii mei,
Din motive personale total dependente de vointa mea, imi fac din nou bagajele si o iau la drum. De scris am sa va scriu mereu, numai ca nu pe acest domeniu. Pentru ca nu-mi apartine.
Stiu ca nu vreti explicatii pentru ca-s neinteresante si ceea ce e important pentru voi in acest moment e locul unde o sa ne spunem povestile de acum incolo. O parte dintre voi cunoasteti déjà locatia, caci de acolo vin si poate in premiera in blogosfera, acolo ma si intorc : www.lauradriha.weblog.ro
Va multumesc ca mi-ati fost aproape mereu si va rog, daca din intamplare ma aveti in blogroll, sa faceti modificarea.
De maine ne vedem acolo !
Pe curand !

Posted by Laura on Tuesday, 10 February, 2009 @ 5:08 am

The Saturdays - Issues

“Me and my heart we got issues,
Don’t know if I should hate you or miss you,
Damn, I wish that I could resist you,
Can’t decide if I should slap you or kiss you.
Me and my heart we got issues, issues, issues.
We got issues, issues, issues.”

Posted by Laura on Monday, 9 February, 2009 @ 3:10 am

Din genialitatea lui Horatiu Malaele, fara nevoie de alte cuvinte mari prea sarace sa-l descrie complet, va dau astazi portia de zambet primita de la Perti ! Multumesc !

Posted by Laura on Sunday, 8 February, 2009 @ 2:46 pm

Despre suturile in fund menite sa-ti impulsioneze pasul inainte au scris toti optimistii in proza, versuri si culori vanzad insetatilor de Speranta un strop din licoarea facatoare de minuni…

Litera lor a neglijat si julitura din cotul pe care s-au sprijinit cand incercau sa se ridice, durerea cazaturii si petele de noroi asortate groaznic cu curatenia vesmintelor purtate…

Lectii de viata nu acceptam sa invatam decat din proprie experienta fiind prea mandri sau prea grabiti sa ne insusim povata omului mai intelept cu fiecare greseala.

Avem atata timp sa gresim si-apoi sa ne para rau caci plictisitoare ne-ar fi viata daca le-am preveni pe toate. Oare ?

Alergam tampiti spre nicaieri si-o facem constient. Pierdem pe drum si “grabitul incet” de care ne povesteau bunicii si caietul cu retete al mamei si nisipul din clepsidra.

Si ne oprim, saraci, sa plangem. Siroaie interminabile ne imbratiseaza obrazul deschizand in subtirimea lui craterele in care inchisesem amintiri.

In aplauzele marelui auditoriu, pasul devine mic si vorba lunga, scoatem din desaga cu povesti lumea noastra nebuna si-o asezam in forme de budinca delicioasa, oferind-o generos oricarui strain ce-si face timp s-o guste…

Uitam ca sa putem merge inainte, ca sa nu ne mai doara, si inchidem in scrisori netrimise gramezi nerostite de cuvinte, aglomerari de sentimente, avalanse de ganduri..

Invata, tu, Cititorule sa-mi iei randurile si sa gasesti in multiplele lor interpretari povestea care se potriveste cu a ta, regaseste-te in cuvinte pe care nu le-am simtit la fel si aminteste-ti ca magia vietii sta in polisemantismul sentimentelor…

Posted by Laura on Saturday, 7 February, 2009 @ 4:34 am

Am ajuns sa apreciez SOMNUL, ca activitate extraordinara si nu ca Peste in momentul in care dragutul de el si cu mine ne-am vazut din ce in ce mai rar. Si prost.

Au trecut 3 saptamani de Sesiune si ca-n fiecare perioada de acest gen, prietenele mele Cafea si Cola l-au considerat neatragator pe bietul Somn si nu i-au dat voie sa petreaca prea multa vreme in preajma mea.

Il dadeam afara intr-un mare scandal de fiecare data, caci Pleoapele Grele ii cerseau prezenta nesuportand cearcanele de a doua zi, in vreme ce Cafeaua zambea fierbinte ca a mai castigat o batalie.

Il primeam inapoi pentru putine ore si-mi intorcea moneda devenind agitat si facandu-ma sa urasc ceasul care-mi zbarnaia in cap a doua zi parca mult prea repede. Dupa examene ne intalneam sa sarbatorim si ne asezam cuminti in pat o intreaga dupa-amiaza. Pentru ca seara sa-mi vina iar posesoarele de cofeina in vizita si sa-l alunge fara mila.

Ne vedeam rar si ne iubeam atat de mult… I-am promis ca in vacanta asta o sa-i acord mult mai multa atentie. Si-am sa dorm pana ma plictisesc, pana se reobisnuieste organismul cu cele 7 ore de somn/noapte, pana ma va ierta ca l-am neglijat…

Vom fi iar prieteni, si o sa impartim vise noapte de noapte in patul meu verde si pufos…

Mi-ai lipsit dragul meu !

Posted by Laura on Wednesday, 4 February, 2009 @ 4:30 pm

Nu ma mai uit la TV. De multa vreme. A devenit groteasca ideea romanului de divertisment si ciudat gustul jurnalistului care nu mai gaseste senzationalul decat in fetite care devin mame la 11 ani si betiile crunte ale unor anormali care sfarsesc violand batrane, ucigand fosti parteneri de pahar sau jefuind case de schimb valutar…

E incredibil cum nu mai poti butona amarata aia de telecomanda fara sa te ingrozesti de directia deloc potrivita spre care se indreapta lucrurile si sa te intrebi in ce fel de lume te pregatesti sa cresti un copil.

O fi de la televizorul meu sau asa se vede si de la voi ? Ce ziceti ? Sa-mi iau “plasma”, ca se vede mai bine ? Imi e teama ca arunc banii degeaba…

Lupta pentru audienta va naste monstrii intotdeauna, comercialul o sa inghita orice urma de gust, de bun-gust si orice bun arbitru de mahalagisme se va putea intitula “moderator”.

Tanarul devorator de “na’ mah ca se poate si mai rau ca la noi” va urmarii cu constiinciozitate fiecare episod jucat de specimenele cu pretentie de “vedeta” dispuse sa-si spele oricand lenjeria murdara in public. Dupa ce si-au cumparat-o cu public, au patat-o cu martori , vor purcede vizibil afectati si la spalarea mizeriei care nu trebuia sa paraseasca initial peretii bucatariei… Sau ma rog, ai dormitorului.

Dar cel care trebuie condamnat este cel care cumpara, nu cel care incearca sa vanda. Au vazut ei ca daca se iau la harta Nikita cu Marinela Nitu se si incing firele de cablu, hopa si prezenta domnitelor pe jumatate din posturile de televiziune. Ca deh, s-au asezat toate gospodinele la teveu si trebuie alimentata cu ceva si barfa de a doua zi de la cafea. Si de la coafor…

Si asa se face educatie in masa populatiei incadrate generic la “gura- casca” , oameni ocupati cu holbatul la stirile second-hand si care isi cresc fetitele in spiritul “Cand cresc mare vreau sa fiu  Moni Columbeanu” . E trist, ca majoritatea lucrurilor adevarate, insa prea putine lucruri mai pot fi schimbate pentru ca vorba lui Voda “ Prosti, dar multi!”

Le doresc sincer probleme tehnice maxime furnizorilor de televiziune prin cablu, fie chiar si numai pentru o zi , ca sa se mai duca romanul si la o plimbare, un teatru, un film la cinematograf.

Sa vad cati mor fara stirile de la ora 5, fara telenovela Magdei Ciumac si fara interminabilele certuri politice…

Posted by Laura on Tuesday, 3 February, 2009 @ 2:21 am

Intr-adevar niste papusi fatucile astea

PussyCat Dolls - Hush Hush

Posted by Laura on Saturday, 31 January, 2009 @ 2:45 pm

Leapsa de la Razjudec

1. Ce iţi place sa faci atat de mult incat ai plati pentru asta?

Sa scriu… Iar daca ar fi vorba sa platesc ceva legat de subiectul asta, cred ca v-as “finanta” pe voi sa ma cititi

2.Daca ai caştiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?

Nu, n-as mai astepta sa castig iar ! O data e de ajuns…

3.Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara?

Nominalizata la mai multe categorii, Laura Driha a castigat 7 din cele 11 premii…

4. Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerera?

Bancuri. Sa spuna c-am fost un om vesel in majoritatea zilelor mele chiar daca uneori puteam sa plang cat sa umplu o piscina.

5. Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?

In sfarsit a tacut ! : ))

6. Cand erai mica ce le raspundeai celor mari la intrebarea: Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

Cred ca am vrut pe rand,  toate meseriile din lume. Mai putin ceea ce, printr-o ironie a sortii am ajuns sa  practic…

7.Ce ai face, daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?

As afla elixirul tineretii…

8. Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?

Da, bunica voastra chiar e cel mai longeviv membru al familiei. : ))

9. Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si sa iti iei un interviu, care sunt alea 3 intrebari pe care ti le-ai adresa?
1. Esti ceea ce ti-ai dorit ?
2. Cui ai lasat unghiera si parfumul?
3.Daca ai putea lua cu tine o singura amintire, care ar fi aceasta ?

Leapsa asta faina merge la Silvana, MakavelliRo si Frm

Posted by Laura on Saturday, 31 January, 2009 @ 1:39 pm

Am zis intotdeauna ca un om care are cu adevarat un bine dezvoltat simt al umorului este capabil, in circumstante favorabile unor glume bune, sa rada chiar si daca se fac pe seama sa..

Desigur ca e chestie de gust si dezgust felul in care fiecare dintre noi percepe un “misto”
mai mult sau mai putin educat, mai subtil sau mai direct, pentru ca iti trebuie multa prezenta de spirit sa nu fie nevoie sa ti se explice gluma…

Eu una urasc sa explic bancurile. Mi se pare stupid si sa soliciti lucrul asta. Mai bine stai si rumegi doua zile la intelesurile absconse si apoi te bufneste rasul in Biserica la Slujba decat sa afisezi fata aia de “ As fi ras si eu daca aveati un pix si-o foaie sa-mi desenati”.

Discutam desigur despre glumele cu caracter universal, nu alea la nivelul apropourilor “interne” ale unui grup de persoane pe care sa zicem ca le-ai intelege mai greu daca esti “nou” in gasca.

Exista oameni care nu vor sa inteleaga ca nu fiecare glumita le e direct adresata oricata importanta au impresia ca poseda, oricat aer de “zana buna” lasa in urma cand pasesc si indiferent de cat egocentrism isi toarna dimineata in cafea pe langa zahar si lapte…

Ar fi frumos sa va faceti un club mai oameni buni. Un veritabil motto din categoria “M-am nascut trist, vreau sa mor trist” si sa purtati cate o stanta in frunte, sa stim ca nu duceti la glume…

Si sa ramaneti seriosi pana vi se apreteza buzele si uitati cum se rade, fiind indeajuns de limitati sa va tarati prin viata ca niste moluste…

Eu o sa privesc de pe margine, razand  pentru ca-mi face bine la ten, la starea de spirit si pentru ca, vorba L’Oreal’ului : MERITATI !

Posted by Laura on Saturday, 31 January, 2009 @ 7:19 am

Silvana mi-a trimis o leapsa

Sunt Laura Corina Driha, prost comerciant de Povesti si Vise…

Aş vrea sa pot schimba ceva si sa schimb mereu ceea ce trebuie
Pastrez in cuvinte gramezi intregi de sentimente
Mi-as fi dorit sa invat din greseli

Nu imi place sa fiu mintita
Ma tem ca s-ar putea sa n-am destul Timp pentru marea mea “To do list”
Aud cel mai bine tacerea…
Imi pare rau ca nu am cum sa cunosc toti Oamenii din lume, pentru ca genrealizarile mele sa fie bazate pe date reale
Imi plac ciocolata, calatoriile, scrisul…
Nu sunt ceea ce par
Dansez mult mai bine decat cant
Cant incredibil de prost.
Niciodata nu ma invat minte.
Rar uit.
Plang pentru cele mai stupide motive.
Nu sunt intotdeauna atat de puternica pe cat mi-ar placea.
Nu imi place de mine pentru ca mi-e prea comoda imperfectiunea mea.
Sunt confuza rareori
Am nevoie de oameni purtatori ai virusului “Suflet”
Ar trebui sa revin cu picioarele pe pamant. Povestile mele sunt doar povesti…