Laura Driha

Posted by Laura on Sunday, 8 February, 2009 @ 2:46 pm

Despre suturile in fund menite sa-ti impulsioneze pasul inainte au scris toti optimistii in proza, versuri si culori vanzad insetatilor de Speranta un strop din licoarea facatoare de minuni…

Litera lor a neglijat si julitura din cotul pe care s-au sprijinit cand incercau sa se ridice, durerea cazaturii si petele de noroi asortate groaznic cu curatenia vesmintelor purtate…

Lectii de viata nu acceptam sa invatam decat din proprie experienta fiind prea mandri sau prea grabiti sa ne insusim povata omului mai intelept cu fiecare greseala.

Avem atata timp sa gresim si-apoi sa ne para rau caci plictisitoare ne-ar fi viata daca le-am preveni pe toate. Oare ?

Alergam tampiti spre nicaieri si-o facem constient. Pierdem pe drum si “grabitul incet” de care ne povesteau bunicii si caietul cu retete al mamei si nisipul din clepsidra.

Si ne oprim, saraci, sa plangem. Siroaie interminabile ne imbratiseaza obrazul deschizand in subtirimea lui craterele in care inchisesem amintiri.

In aplauzele marelui auditoriu, pasul devine mic si vorba lunga, scoatem din desaga cu povesti lumea noastra nebuna si-o asezam in forme de budinca delicioasa, oferind-o generos oricarui strain ce-si face timp s-o guste…

Uitam ca sa putem merge inainte, ca sa nu ne mai doara, si inchidem in scrisori netrimise gramezi nerostite de cuvinte, aglomerari de sentimente, avalanse de ganduri..

Invata, tu, Cititorule sa-mi iei randurile si sa gasesti in multiplele lor interpretari povestea care se potriveste cu a ta, regaseste-te in cuvinte pe care nu le-am simtit la fel si aminteste-ti ca magia vietii sta in polisemantismul sentimentelor…