Rea…
Posted by Laura on Wednesday, 21 January, 2009 @ 10:00 am
“Always forgive your enemies; nothing annoys them so much.”
Oscar Wilde
Esti rea. Si cand te chinui sa pari buna esti rea. Cand taci, rele iti sunt pana si gandurile pe care incerci sa le ascunzi in spatele cuvintelor nespuse… Rea iti este si privirea, rele iti sunt si buzele pe care le fortezi sa ia forma unui zambet…
Nu stiu daca ai fost mereu asa sau ai devenit intre timpuri si nici nu vreau sa imi inchipui ce crunta a fost viata cu tine de n-a mai ramas nimic din omul pe care l-am cunoscut candva. Unde-ai gasit atata slabiciune si cata rautate trebuie sa fi indurat tu insati daca te-ai hotarat s-o pastrezi drept scut, drept rezerva de comportament… Drept arma.
Mi-ar fi placut sa te opresc azi si sa te intreb ce s-a intamplat de te-ai schimbat asa. Sa scoromnesc inauntrul tau dupa niscaiva ramasite umane… Sa te intreb cat esti de nefericita de iti e mereu atat de intunecata privirea si cat iti e de trist sufletul de nu mai reusesti nici zambetul sa ti-l colorezi…
Astazi mi-a fost mila de tine. Pentru prima data in atatia ani de zile, mi-a fost mila de tine. Te chinuiai atat sa pari indiferenta… Dar uiti ca eu te cunosc. Si nu cred ca-ti poate citi cineva starea de spirit in ridurile de expresie ale fetei mai bine decat reusesc eu dintr-o privire…
Iti simt nervozitatea in fiecare gest, in fiecare ras intentionat mai galagios ca sa ajunga si la urechile mele. Uiti ca eu te-am invatat lectiile astea ? Dar nu le-ai invatat bine… Daca n-ai fi citit pe acest blog de fiecare data cand m-a durut ceva, n-ai fi stiut… Eu m-am autoeducat sa par din piatra. Tu nu poti… Cel putin nu pentru mine.
Eu stiu si de ce iti feresti privirea, de ce ai uitat cum se saluta si de ce prezenta mea te nelinisteste. Tu stii ?
Eu stiu si cat te doare Spectacolul la care trebuie sa participi in fiecare zi, specatcol in care El si Ea formeaza un Noi iar tu esti doar un simplu spectator…
Si-am vrut sa te retin o clipa… Sa-ti vorbesc. Dar te grabeai atat de tare sperand ca n-am sa te observ, sperand ca n-am sa-ti citesc toata tristetea in doua cuvinte, intr-un “Sunt bine, multumesc”… Nici n-a fost nevoie sa vorbim. Am inteles tot tocmai din felul in care te-ai chinuit sa ma eviti…
Nu-ti doresc sa ne aduca viata, in felul ei ciudat de a intoarce lucrurile, fata in fata. Stiu ca ti-ar fi incredibil de greu sa ma mai privesti in ochi.
Imi doresc sa treaca repede aceste cateva luni cat circumstantele ne mai pot face drumurile sa se incruciseze si-apoi sa uit de tine cum se pare ca incerci si tu sa faci…
Si randurile mele, dedicate tie, sa fie posturi vechi, sentimente trecute, amintiri ingropate…
Sa nu mai ai curiozitatea sa vezi ce-am mai scris, pentru ca poate te va durea catusi de putin sa vezi ca Timpul nu te-a iertat si viata mea a mers inainte si fara tine… Sa uiti si-aceasta pagina, si acesti ani, si omul care a ramas cu un gust amar dupa fiecare rand scris despre Noua Tu…
Ramai cu bine ! Sa nu-ti lipsesc…
Lil’Sis…
January 21st, 2009 at 10:43 am
Asa de rau e?
January 21st, 2009 at 10:45 am
Cam atat au putut cuprinde cuvintele mele, da. Dar sunt sigura ca tot mi-a mai scapat cate ceva…
January 21st, 2009 at 10:52 am
Daca e ce cred eu, e aiurea…:(
January 21st, 2009 at 10:56 am
E CINE crezi tu si se prea poate sa fie si CE crezi tu…
January 21st, 2009 at 12:19 pm
Da… iertarea timpului ne lasa intotdeauna un gust amar. Amar de zi si amar de noapte.
January 21st, 2009 at 12:20 pm
Pacat, nu as fi crezut ca se va ajunge aici, ati fi putut sa fiti exceptia care intareste regula…
January 21st, 2009 at 3:58 pm
MakavelliRo, cred c-as putea scrie un sute de posturi ca sa-mi incapa toata surprinderea, toata dezamagirea… Ai vazut si tu cum eram, cum credeam eu ca suntem… Si esti unul din putinii care inteleg cu adevarat aceste randuri. N-am gasit inca cuvintele potrivite sa exprime corect ce simt, desi am incercat sa pun pe hartie de mai multe ori “evenimentul”.Poate am sa-ti povestesc la o cafea… Desi sper ca pana vi tu la mare eu sa fi uitat deja toata Povestea…
January 21st, 2009 at 6:20 pm
De zi, de noapte, de mereu… Amar gust, dragul meu Bungust
January 22nd, 2009 at 2:12 am
cu riscul de a te supara, desi nu te atac pe tine: dai prea multa atentie oamenilor, mai ales ca spui singura ca aceasta persoana nu mai merita nimic. scrii desprea ea de atata timp si te implici atat, ti-am mai zis, iti consumi o energie frumoasa unde nu mai e cazul. nu pentru ca zic eu, asta reiese din ce scrii si cu toate astea continui sa te intristezi pe tema asta. tineretea nu e o scuza pentru a te uita mereu in urma; dupa cum bine spuneai intr-un post anterior, culmea facand aluzie tot la persoana asta; ai multe pentru care sa fii bucuroasa. mai las-o, mai gata, nu spun sa fii de piatra, dar… a, si nu spune ca ai trecut peste, pentru ca putine posturi sunt “nu despre ea”. nu iti doresc, bineinteles, dar oamenii tot au sa te dezamageasca; daca o sa irosesti atata si atata amar de timp si energie pentru fiecare… pentru tine si pentru cine chiar merita, ce mai ramane?!
January 22nd, 2009 at 2:26 am
Sunt un om slab Ioana, recunosc. Lucrurile care ma dor ma dor multa vreme. Renunt foarte greu la oamenii carora le-am facut loc in sufletul meu. Si da, multe posturi sunt despre aceeasi persoana pentru ca de fiecare data m-a intristat si mai tare… Stiu ca am o groaza de lucruri pentru care sa fiu recunoscatoare, dar e in natura mea sa le vad mai putin decat pe celelalte. Extrapolez gesturi neimportante si ridic la rang de suferinta orice durere. Si-am incercat mult sa ma schimb, dar nu-mi iese. Sunt marcata de oameni pentru ca mi-e greu sa recunosc cat m-am inselat. Imi e greu sa accept ca am investit timp si suflet in oameni care nu merita. Poate de aia scriu… Sa ma eliberez. Si sper sa radem impreuna peste cateva luni cand sper sa nu mai ating subiectul asta…
Iti multumesc inca o data ca te gandesti la mine…
January 22nd, 2009 at 4:24 am
Cu fiecare om pe care il cunosc, incep sa imi apreciez mai mult cainele…sau cam asa ceva era.
Problema e ca atunci cand cineva apropiat te raneste dintr-un motiv sau altul, nu poti intoarce obrazul si sa stergi cu buretele. Indiferent de motiv. O legatura mai exista. Asta pentru ca suntem fiinte subiective. Cu atat mai mult la voi fetele, unde caracteristicile afective sunt mai dezvoltate.
January 22nd, 2009 at 9:48 am
Da, exact.