Unora…
Posted by Laura on Tuesday, 6 January, 2009 @ 2:25 pm
Am dedicat postul anterior prietenilor mei… Si-am zis ca nu-i frumos, chiar si asa rautacioasa cum sunt eu, sa-i neglijez pe ceilalti. Mai putin prieteni. Sau deloc prieteni.
Trebuie sa stie ca le recunosc importanta in aceeasi masura ca primilor mentionati pentru ca daca n-ar exista si oameni asemenea lor, as iubi pe toata lumea. Si n-am resursele necesare, desi imi place sa cred ca efortul depus nu mi-ar parea asa semnificativ. Ca vorba aceea, imi curge atata suflet prin vene…
Indrazneam candva sa spun “Numai cine nu ma cunoaste nu ma iubeste!” si-am avut surpriza, ca sa nu-i spun dezamagirea, ca mi s-a intamplat tocmai mie sa mi se risipeasca sentimentele care ma legau de unii oameni, tocmai pentru ca am ajuns sa-i cunosc cu adevarat.
Suntem fiinte ciudate si diferite si ne aflam intr-o continua schimbare cand vine vorba de gusturi. Si nu ma refer acum la multele arome de inghetata. Ci la oameni…
Odata cu maturizarea emotionala, cresc si pretentiile. Nu cred ca are vreunul dintre noi pretentii mai mari decat cele raportate la cei ce ne alcatuiesc Universul apropiat, oamenii carora le dedicam timp, suflet, energie si… cateva randuri.
Nu ne doare mai tare indiferenta oricarui strain decat tacerea omului care ne-a fost oglinda sufleteasca vreme de ani buni, nu ne scrijeleste spiritual rautatea nativa a unora cat o face gandul ca bunatatea care era candva pentru noi e acum a altcuiva, nu plangem mai tare seara la culcare ca atunci cand o facem dupa o zi intreaga in care am mimat fericirea…
E complicat, complicat tare sa castigi si sa acorzi incredere unui om pentru ca Prietenii sunt de cele mai multe ori personaje de basm sau actori bine platiti sa vanda speranta amestecata cu umor. In viata reala deasupra fiecaruia atarna un mare semn de intrebare, fiecare pas facut in doi poate fi si ultimul pentru ca viata are modul ei aparte de a ne da lectii, mai ales cand avem impresia ca le stim pe toate…
In spatele fiecarui om suspicios se afla un visator rapus de propria-i speranta, un om tradat si chinuit candva de cei cu care-si plamadea un oarecare viitor, un pierzator care si-a promis ca n-o sa mai rupa bucati din intregul sau sufletesc ca sa le vindece altora greselile…
January 7th, 2009 at 2:41 am
Iu mec mi crai… Ai olmost did! For postz laic dis Ai lăv iu! Ai rili du!
January 7th, 2009 at 9:43 am
Multumesc Perti
Ma bucur ca ti-a placut…
January 7th, 2009 at 1:57 pm
Frumos scris,bine gandit,cu unele adnotari…una fiind ca in nici un caz nu se poate afirma ca in spatele fiecarui om sta un pierzator…impresia ca le stii pe toate poate fi fatala ce e drept…
January 7th, 2009 at 2:52 pm
Andrei, “pierzator” in sensul de om care si-a pierdut speranta… Metaforic vorbind
Nu credeam ca trebuie sa explic 
January 7th, 2009 at 3:22 pm
Ba trebuie,pentru ca nici asa nu e ok,nu exista nici un om fara sperante,fie ca recunoaste sau nu…
January 8th, 2009 at 1:32 am
eu in locul tau, m-as zgarci cu cuvantul “prieten”. cat despre insemnare…”in spatele fiecarui om suspicios se afla un visator rapus de propria-i speranta” - asta mi-a placut teribil!:)
January 8th, 2009 at 1:48 am
Nu existăm decât pentru duşmanii noştri şi pentru câţiva prieteni care nu ne iubesc. (Emil Cioran)
Prieteni buni, carti bune si o constiinta adormita: aceasta este viata ideala. (Mark Twain)
January 8th, 2009 at 5:40 am
mai am observat ca ai un fel de constanta si pui poze cu tine la intervale de timp aproape regulate
misto …. sa ne asteptam la un cult al personalitatii ? >:) 
January 8th, 2009 at 1:23 pm
Multumesc frumos iluzoricdream ! Sper sa-ti placa mai multe si din alte posturi daca ai rabdarea sa citesti…
January 8th, 2009 at 1:24 pm
MakavelliRo, ca de obicei, Cioran are mare dreptate…
January 8th, 2009 at 1:29 pm
Mitica, pozele sunt ca sa nu ma mai confunzi pe la blogmeet-uri…
January 8th, 2009 at 2:10 pm
“…nu am promis niciodata ca lumea va fi o gradina cu trandafiri..”
Poul Anderson
Alte Americi
January 8th, 2009 at 2:17 pm
Lumea e o gradina cu trandafiri Stefan ! Dar ne grabim sa-i culegem pe toti si de multe ori uitam ca mai au si spini…
January 8th, 2009 at 2:47 pm
da, probabil ai dreptate …
poate ca totusi lumea nu este zugravita doar in nuante de alb si negru … poate ca undeva in spatele acestor pereti intre care ma aflu se afla ceva frumos … o alta lume , o alta perceptie … trebuie doar sa gasesc o fisura in consistenta de granit a dispretului pe care cinevA l-a improscat in jurul meu … pentru a sovai …impotmolit in neincredere …
dar , e doar o divagatie .
o sa revin , cu acordul tau …
scrii frumos , felicitari
January 8th, 2009 at 3:04 pm
Te astept Stefan ! Sper sa raman pe gustul tau…
January 9th, 2009 at 3:13 am
Pe scurt, vrei trandafiri, tre’ sa treci in picioarele goale si prin urzici, ca altfel nu simti gustul victoriei;)
Prietenii sunt greu de gasit, foarte greu de pastrat. Cel mai usor e sa iti faci prieteni e la 10-11 ani cand nu exista factori perturbatori. Cand deja intervin interese, bani, putere, se duc dracu’ mare parte din “prieteni”. Asa ca singura varianta e sa incerci sa pastrezi prietenia departe de alte influente. Respecta-i, castiga-le respectul.
Teoria ca teoria, ca practica….
January 9th, 2009 at 3:55 am
te-am confundat eu vreodata. da sigur … o sa zici de acea prima data .. dar atunci doar ce te cunoscusem … aveam dreptul :))
January 9th, 2009 at 5:25 am
eu nu te cunosc da’ te iubesc
nici tu nu ma cunosti da’ ma mai iubesti ?
hai sa ne intalnim romantic in direct la OTV pe bara cu semeseuri la o ora de maxima audienta, vrei ?
January 9th, 2009 at 8:15 am
Prima si ultima data sper Mitica !:P
January 9th, 2009 at 8:15 am
Frm, e visul meu de cand eram mica sa apar la OTV ! Deci te rog…