Laura Driha

Posted by Laura on Saturday, 31 January, 2009 @ 2:45 pm

Leapsa de la Razjudec

1. Ce iţi place sa faci atat de mult incat ai plati pentru asta?

Sa scriu… Iar daca ar fi vorba sa platesc ceva legat de subiectul asta, cred ca v-as “finanta” pe voi sa ma cititi

2.Daca ai caştiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?

Nu, n-as mai astepta sa castig iar ! O data e de ajuns…

3.Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara?

Nominalizata la mai multe categorii, Laura Driha a castigat 7 din cele 11 premii…

4. Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerera?

Bancuri. Sa spuna c-am fost un om vesel in majoritatea zilelor mele chiar daca uneori puteam sa plang cat sa umplu o piscina.

5. Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?

In sfarsit a tacut ! : ))

6. Cand erai mica ce le raspundeai celor mari la intrebarea: Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

Cred ca am vrut pe rand,  toate meseriile din lume. Mai putin ceea ce, printr-o ironie a sortii am ajuns sa  practic…

7.Ce ai face, daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?

As afla elixirul tineretii…

8. Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?

Da, bunica voastra chiar e cel mai longeviv membru al familiei. : ))

9. Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si sa iti iei un interviu, care sunt alea 3 intrebari pe care ti le-ai adresa?
1. Esti ceea ce ti-ai dorit ?
2. Cui ai lasat unghiera si parfumul?
3.Daca ai putea lua cu tine o singura amintire, care ar fi aceasta ?

Leapsa asta faina merge la Silvana, MakavelliRo si Frm

Posted by Laura on Saturday, 31 January, 2009 @ 1:39 pm

Am zis intotdeauna ca un om care are cu adevarat un bine dezvoltat simt al umorului este capabil, in circumstante favorabile unor glume bune, sa rada chiar si daca se fac pe seama sa..

Desigur ca e chestie de gust si dezgust felul in care fiecare dintre noi percepe un “misto”
mai mult sau mai putin educat, mai subtil sau mai direct, pentru ca iti trebuie multa prezenta de spirit sa nu fie nevoie sa ti se explice gluma…

Eu una urasc sa explic bancurile. Mi se pare stupid si sa soliciti lucrul asta. Mai bine stai si rumegi doua zile la intelesurile absconse si apoi te bufneste rasul in Biserica la Slujba decat sa afisezi fata aia de “ As fi ras si eu daca aveati un pix si-o foaie sa-mi desenati”.

Discutam desigur despre glumele cu caracter universal, nu alea la nivelul apropourilor “interne” ale unui grup de persoane pe care sa zicem ca le-ai intelege mai greu daca esti “nou” in gasca.

Exista oameni care nu vor sa inteleaga ca nu fiecare glumita le e direct adresata oricata importanta au impresia ca poseda, oricat aer de “zana buna” lasa in urma cand pasesc si indiferent de cat egocentrism isi toarna dimineata in cafea pe langa zahar si lapte…

Ar fi frumos sa va faceti un club mai oameni buni. Un veritabil motto din categoria “M-am nascut trist, vreau sa mor trist” si sa purtati cate o stanta in frunte, sa stim ca nu duceti la glume…

Si sa ramaneti seriosi pana vi se apreteza buzele si uitati cum se rade, fiind indeajuns de limitati sa va tarati prin viata ca niste moluste…

Eu o sa privesc de pe margine, razand  pentru ca-mi face bine la ten, la starea de spirit si pentru ca, vorba L’Oreal’ului : MERITATI !

Posted by Laura on Saturday, 31 January, 2009 @ 7:19 am

Silvana mi-a trimis o leapsa

Sunt Laura Corina Driha, prost comerciant de Povesti si Vise…

Aş vrea sa pot schimba ceva si sa schimb mereu ceea ce trebuie
Pastrez in cuvinte gramezi intregi de sentimente
Mi-as fi dorit sa invat din greseli

Nu imi place sa fiu mintita
Ma tem ca s-ar putea sa n-am destul Timp pentru marea mea “To do list”
Aud cel mai bine tacerea…
Imi pare rau ca nu am cum sa cunosc toti Oamenii din lume, pentru ca genrealizarile mele sa fie bazate pe date reale
Imi plac ciocolata, calatoriile, scrisul…
Nu sunt ceea ce par
Dansez mult mai bine decat cant
Cant incredibil de prost.
Niciodata nu ma invat minte.
Rar uit.
Plang pentru cele mai stupide motive.
Nu sunt intotdeauna atat de puternica pe cat mi-ar placea.
Nu imi place de mine pentru ca mi-e prea comoda imperfectiunea mea.
Sunt confuza rareori
Am nevoie de oameni purtatori ai virusului “Suflet”
Ar trebui sa revin cu picioarele pe pamant. Povestile mele sunt doar povesti…

Posted by Laura on Friday, 30 January, 2009 @ 9:05 am

De cand mi-am scos economiile de la banca nu mai dorm bine… Si nu stiu de ce !

Posted by Laura on Thursday, 29 January, 2009 @ 9:12 am

Beautiful song…

James Morrison ft Nelly Furtado - Broken Strings

Videoclipul original aici

Posted by Laura on Tuesday, 27 January, 2009 @ 3:53 pm

Motto de Student !

Posted by Laura on Tuesday, 27 January, 2009 @ 9:09 am

Leapsa de la MakavelliRo, de aici.

Sa pun un cod de bare amintirilor mele… Sa le evaluez la rece, ca un contabil rutinat nu cred ca as putea. Mi s-ar parea prea importante nimicurile mele si as supraevalua evenimente total indiferente celorlalti.

As vinde scump sotronul jucat in fata blocului si desenele pe asfalt, juliturile de la mersul pe bicicleta si corcodusele mancate cat inca erau verzi. In cartea mea incredibil de scumpa as strange primul spectacol de balet la care am fost cu tata – Lacul Lebedelor , lantisoarele din hartie facute la gradinita cu care decoram toata casa de Sarbatori, sandwich-urile cu paine prajita si cacaua fierbinte pe care ni le aducea mama in pat, caldura focului de soba din noptile geroase si povestile nemuritoare…

As umple pagini intregi cu interminabilele jocuri de v-ati ascunselea, cu oamenii de zapada din fiecare iarna si campurile de maci pe care le “cheleam” in cateva minute ca sa-i decoram mamei toata casa in rosu si alb…

Undeva in josul paginii , cu caracter mai mic as povesti toate nastrusniciile “absolut neintentinate” la care am participat, impinsa oarecum de constiinta care nu m-ar lasa sa le uit. Sau sa le fac uitate.

As dedica un capitol special oamenilor pe care nu ii voi uita niciodata, incepand cu mama mea, carei ii datorez tot ceea ce sunt azi ca om si careia nu-i pot multumii indeajuns in cuvinte pentru ca a fost mereu acolo, trup si suflet, gand si zambet…

As continua apoi cu doamna profesoara de Constructii din liceu – Manuela Arendt – de la care am invatat ca e important sa iti placa ceea ce faci ca sa poti face asta toata viata si d0amna profesoara Aurelia Lapusan de la cursul de Jurnalism care m-a facut sa iubesc scrisul si de la care am incercat sa “fur meserie” vreme de 3 ani cat am scris pentru o revista locala – Adolescentul.

Mi-as aminti de cea care mi-a fost prietena 9 ani de zile, chiar daca acum e numai amintire si-as scrie multe randuri despre lucrurile care ne-au legat atata vreme. Si-apoi de cei care au incercat sa umple golul, fiindu-mi aproape in incercarea de a recapata speranta in rotunjimea rotii…

Un prea bogat cumparator ar regasi in viata mea, inchisa intr-o carte, intreaga nebunie a sentimentelor cand colorate, cand cenusii, mi-ar identifica slabiciunea pentru copii si proastele alegeri, deloc putine, cand vine vorba de incredere acordata oamenilor…

Mi-ar cumpara povestea poate vreo mama care vrea sa dea si exemple nu complet pozitive copilului sau in incercarea de a-l invata ca in viata nimic nu e perfect si poate oamenii care m-au cunoscut ca sa vada cat au insemnat pentru mine sau daca imi amintesc ca i-am stiut…

As vinde-o scump nu pentru cat imi sunt de pretioase mie toate amintirile ci pentru privilegiul celui ce le-a cumparat de a-mi citi direct in suflet…

Tu mi-ai cumpara amintirile ?

Posted by Laura on Tuesday, 27 January, 2009 @ 7:29 am

Deci da, sunt abonata la un site care-mi trimite in fiecare zi “predictiile astrale”. Nu va povestesc cum am ajuns sa fac acest pas, dar ideea e ca nu m-am mai dezabonat tocmai pentru ca ma distrez copios de cate ori imi verific horoscopul zilnic…

Mailul de astazi a fost insa de departe cel mai tare de pana acum !

Sa va mai spun ca pentru ziua de maine erau “citirile din stele” scrise ? Eu ce sa inteleg in legatura cu ziua de azi ?

Posted by Laura on Sunday, 25 January, 2009 @ 12:24 pm

In replica la Povestea Creionului, am primit de la Alin o alta Poveste… A vantului. Si mi-a placut mult ideea reclamei. Am zis sa v-o arat si voua…

Posted by Laura on Sunday, 25 January, 2009 @ 12:13 pm

…de Paulo Coelho

Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba
- Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decat cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, cand vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusim sa le mentinem, vom fi totdeauna un om care traieste in buna pace cu lumea.
Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii. Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.
A doua calitate: din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat este faptul ca ne mentinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau.
Si, in sfarsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.