Inginerie
Posted by Laura on Saturday, 16 August, 2008 @ 2:10 pm
Ca orice Printesa care se respecta am desigur Castelul meu… Am si Print… Si Mare… Poate nu la fel de Neagra cum ii spune numele, dar Mare…
Si am si oameni care toarna apa peste el cu staruinta celor care cred ca daca il vor darama voi fi mai putin Printesa… Ceea ce nu stiu ei e ca de fiecare data imi gasesc puterea sa construiesc altul… Poate nu la fel de frumos sau de elegant, dar de fiecare data mai bine aparat, mai apropiat de realitate tocmai pentru ca Povestile nu-s numai cu Zane ci si cu Zmei…
Va trimit in loc de vedere, rodul muncii mele… Castelul zilei de azi, al Laurei de ieri, al Printesei de maine… Din putin nisip si ceva mai multa Speranta pe post de liant…
Construiesc bine ? Ce ziceti ?
August 17th, 2008 at 10:49 am
Frumos castel. Tu stai în turnul din mijloc?
August 17th, 2008 at 1:27 pm
Da… ;;)) Multumesc frumos !
August 18th, 2008 at 1:07 am
Imi place, m-ai induiosat cu acest post… mi-am adus aminte cand eram (mai) mic si eram cu parintii la mare si faceam si eu castele de nisip. In ziua de azi oamenii sunt prea ocupati cu treburile cotidiene sa mai aiba timp sa viseze. Ce pacat! Ar trebui sa visam mai des, chiar si pentru o clipa. In momentul in care oamenii nu mai viseaza, speranta moare.
August 18th, 2008 at 5:25 am
Stii blogomentatator… in mine va exista mereu o mica Laura… careia ii placea sa faca castele de nisip, figurine din plastilina si desene pe asfalt… Si cateodata, strengarita mai iese si la suprafata ! Si face ce stie ea cel mai bine.. Sa fie copil !
August 20th, 2008 at 12:41 am
Laura, asta e bine si eu mi-am propus sa fiu copil pana cand n-oi mai fi, da` catedeodata mi-e asa greu… uf Doamne! Uite de exemplu am fost intr-un magazin cu jucarii cu sotia sa cumparam un cadou si eu ma uitam si inspectam fiecare masinuta. M-a intrebat vanzatoarea pentru cine vreau cadoul ca sunt asa pretentios si i-am spus ca e pentru o fetita dragalasa; s-a uitat urat la mine si mi-a recomandat papusile pentru fetite. I-am spus ca stiu, dar ca la masinute ma uit ca-mi plac mie. A venit colega ei s-o salveze din situatia in care intrase si mi-a urlat ca daca mai ating masinutele sunt obligat sa le cumpar. In clipa urmatoare mi-am luat sotia de mana si am iesit din acel magazin. Evident am mers la altul de unde am luat o papusa si mi-am luat si eu o masinuta.
Cand am trecut pe langa vitrina primului le-am aratat papusa si masinuta ce le cumparasem si le-am scos limba.
August 20th, 2008 at 12:45 am
P.S. Mamaaa ce raspuns lung ti-am dat!
Se pare ca Oradeanul si Lilisor au avut dreptate cand mi-au zis sa-mi fac si eu blog; n-as avea timp si as scrie foarte rar… imi place mai mult sa stau pe margine si sa comentez… da` cine stie… poate intr-o zi… oi vedea ce mai fac si ce oi mai visa…
August 20th, 2008 at 6:57 am
Un singur cuvant : psycho
August 20th, 2008 at 12:25 pm
Eu sunt psycho Mircea ? Sau cine ? Ca nu inteleg… Argumenteaza putin te rog.
August 20th, 2008 at 12:27 pm
Nu ma deranjeaza raspunsurile lungi blogomentator. E bine sa argumentezi ceea ce vrei sa spui. Ca altfel, daca te rezumi la un cuvant imi e mai greu sa inteleg exact ce era in mintea ta cand ai comentat (vezi comentul de mai sus, al lui Mircea !)
Oricum, nu e rea ideea lui Lilisor si a Oradeanului. Vezi poate te conving…
August 21st, 2008 at 12:56 am
Numai sa incerce… Guinness!