Multumesc…
Posted by Laura on Tuesday, 3 June, 2008 @ 1:22 pm
Citeam ieri, pe blogul unui om pe care il citesc de ceva vreme despre pierderile sufletesti care te fac sa te simti pustiit si care-ti umbresc fericirea uneori atat de fragila…
Mi-am amintit cat este de usor sa judeci din exterior si m-am rusinat la gandul ca am facut-o si eu in nenumarate randuri…
Mi-am plans neputinta, ignoranta si nestiinta, i-am plans durerea si am condamnat nedreptatile care ne dovedesc in fiecare zi ca mai nimic nu depinde de noi… Mi-a fost greu sa-i spun cat imi pare de rau caci cuvintele mele erau inutile si mi-ar fi placut sa-i strang mana, s-o cunosc personal pe doamna vietii lui si sa-mi permit o imbratisare care sa tina loc sutelor de cuvinte pe care si asa nu le gaseam… Uram Messengerul pentru ca mocuta aia galbena care ilustreaza sentimentul de tristete nu cuprindea nici 2% din ceea ce simteam, din ceea ce ma facusera cuvintele lui sa simt…
Am ales Tacerea ca sa nu rascolesc ceea ce nu pot vindeca si mi-am promis c-am sa va povestesc pentru ca voi, putinii ce-mi cititi gandurile sa pastrati invatamintele experientei mele…
Am avut supriza sa vad ca exista oameni ale caror suflete impietrite de viata, de foste iubiri sau poate lipsite pur si simplu de substanta nu schiteaza nicio modificare de stare de spirit si nicio lacrima nu le umezeste obrazul…
Am vazut reactii marcate de inconstienta, de rautate si de imbecilitate. In cel mai propriu sens al cuvantului. Am vazut oameni de un optimism de invidiat, avand in vedere ca gaseau solutii oricarei dureri, oricarei pierderi… Pentru o clipa i-am invidiat. Insa numai pentru o clipa, pentru ca apoi ii gaseam handicapati sufleteste, saraci si tristi desi pozau cu nonsalata in intruchiparile Fericirii…
Ii multumesc domnului pentru cuvintele lui care mi-au zdruncinat realitatea si-i cer scuze ca mi-am permis aceste randuri…
June 3rd, 2008 at 2:02 pm
ii vorba de articolul scris de Arhi ?
June 3rd, 2008 at 2:17 pm
Da
June 6th, 2008 at 4:27 am
laura, nu alege tacerea in alinare. punct!
June 6th, 2008 at 7:21 am
Laura, in afara de persoanele implicate, toti cei care isi exprima pareri ori emit judecati o fac “din exterior”. Acuma, eu nu cred ca este neaparat un lucru rau, atata vreme cat sfatul/judecata sunt de bun simt, facute dezinteresat. Uneori, o parere detasata si obiectiva prinde chiar bine. Si chiar daca nu ofera o solutie, se poate constitui un punct de pornire pentru una. Alteori nu.
June 7th, 2008 at 12:25 am
judecăţi emitem cu toţoo
diferă doar gradul de empatie
June 7th, 2008 at 12:38 am
acolo ar fi trebuit sa scrie *cu toţii
mă sabotează tastatura
June 16th, 2008 at 5:59 pm
In fiecare zi.. imi este dor de tine … imi aduc aminte clipele cand eram impreuna si stiu ca va veni o zi cand te voi vedea din nou.Imi amintesc cum zambeai numai cu mine, imi amintesc cum plangeai mie dor de tine, imi amintesc clipele, vreau inapoi noptile… Tot ce am facut impreuna imi aduc aminte cat imi lipsesti nu pot sa spun in cuvinte, noptile cand ne distram, visele in care numai noi credeam as face orice sa te intorc din drum .. timpul trece prea greu acum .. pana in ziua cand ne vom revedea te voi pastra in inima mea intotdeauna… Imi amintesc cum zambeai cum radeai, mie dor de tine, imi amintesc cum in brate ma tineai numai pe mine, nu pot uita tot ce a fost intre noi, noptile cand eram impreuna vreau sa le intorc inapoi… Parca ieri pe strada ne plimbam, amintirile sunt acum tot ce mai am avem fire nebuna asa ai fost mereu, nimeni nu te-a inteles asa cum o faceam eu nu te-am uitat nici macar o clipa, chiar daca ai plecat noi suntem o echipa, eu te astept pana cand ne vom intalni, imi va fi dor de tine in fiecare zi … Vreau ca valurile mari sa ne duca inapoi, vreau ca timpul sa inghete pentru noi doi chiar de oceanu’i adanc si muntii nu’i poti urca, intr-o zi ne vom revedea, intro zi ne vom revedea…