De la locul Crimei…
Posted by Laura on Thursday, 22 May, 2008 @ 2:53 pm
[Locul acela unde au ars de vii Sperantele mai pastreaza inca ucigatoarea aroma a Deziluziei…]
Stateau risipite printre oameni si locuri, zeci de Sentimente… De pe pereti fuseseara smulse fotografii si cuiele uitate in tencuiala acutizau tristetea Goliciunii…
Ceasul torcea ore si zile satul de plictiseala repetabilitatii si obosit de-atata asteptare se milogea de Calendar sa-si dezgoleasca lunile mai cu repeziciune…
Sperantei i se impleticisera picioarele caci hoinarise nebuna prin toate cotloanele fiintei ce se incumetase s-o poarte-n buzunarul de la piept…
Pe jos, peste tot, gaseai din loc in loc cristale de idealism si fragmente de vise ce-i bantuiseara copilaria, prea slabite sa se mai ridice …
Cuvintele faceau planuri de reorganizare in rationamente insa buzele, prea incapatanate, taceau apasator… Si Zambetul se certase cu ele reprosandu-le rigiditatea…
Pe omul care ocupase candva un loc important unde acum s-a instalat ca la ea acasa Nelinistea, il asteptau la intrare o cutie cu “lucrurile sale”, o poza si un biletel pe care scria “Sper ca ai invatat sa-ti iei Ramas bun, caci eu am uitat cum se spune Bine ai revenit”…
May 22nd, 2008 at 3:04 pm
mi-ai tulburat ideile tocmai cand vroiam sa ma culc
May 22nd, 2008 at 3:07 pm
As vrea sa pot spune ca regret… Insa ceva imi hraneste prea tare orgoliul ca sa o fac.
May 23rd, 2008 at 5:01 am