Laura Driha

Posted by Laura on Saturday, 31 May, 2008 @ 6:49 am

Electorala desigur. Maine. Hai sa ne scoatem fundurile alea lenese din casa si, in drum spre terasa unde ne ducem sa ne racorim cu o bere rece, sa ne oprim si pe la sectia de votare… Inainte de bere. Nu dupa, ca s-ar putea sa iasa prost…

Hai ca nu e chiar asa de greu. Putem sa lasam un pic vaicarelile si autocompatimirea si sa aratam ca suntem constienti si responsabili. Hai sa nu doar scriem ce trebuie facut ci sa o si facem.

Hai sa nu mai credem ca orice am face va fi la fel de rau si ca nimeni nu poate schimba nimic. Nu suntem lipsiti de vointa proprie. Si nici de discernamant…

Hai sa ne exercitam dreptul ala pentru care acum 19 ani au murit oameni.

Hai sa luam decizii ca niste oameni maturi cum ne batem in piept ca suntem, cum avem pretentia sa fim tratati…

Haideti sa schimbam ceva ! Si sa incepem cu mentalitatile alea invechite si inguste care ni l-au pus pe “NU” in brate…

Eu zic ca se poate ! Tu ce zici?

Posted by Laura on Thursday, 29 May, 2008 @ 10:41 am

I LOVE COCA COLA …

… din ce in ce mai mult ! Bautura mea preferata si indeajuns de carbogazoasa sa agite spirite care incearca din rasputeri sa o detroneze din topul vanzarilor sub motivul ca ar fi incredeibil de daunatoare, mi-a facut astazi cadou o minge de fotbal marca Adidas Dupa ce in toamna am primit tot din partea ei o frumusete de telefon ca acesta de care va povesteam aici, astazi am fost anuntata prin sms cum ca e timpul de un fotbal pe iarba verde in week-end… ca tot a venit caldura !

Sunt, cum stiam deja dealtfel, o mare norocoasa !

Micile bucurii ale vietii iti recontureaza zambetul atat de usor… Multumesc !

[Poze cu el cado’]

P.S. Astazi (08.06.2008) am mai castigat una! :))))

Posted by Laura on Wednesday, 28 May, 2008 @ 7:39 am

Unii oameni simt altfel… si simt minunat. Cuvintelor mele le descifrezi saracia cand se chinuie sa evidentieze talentul, frumsetea , dragostea cu care Adriana scrie… Va las sa cititi… Sa va regasiti poate, asa cum am facut-o eu in randurile ei, sa vi se faca pielea gaina, sa va rascoleasca sentimente pe care le credeati uitate… Multumesc draga mea !

Am invatat

Am invatat sa tac si sa cant,

m-am invatat sa ascult

cum picura linistea clipelor peste ganduri

si norii curg ordonat pe cer- ca notele unei romante

pe portativ.

Si ma cert cand plang, si ma cert cand te cert

Si ma cert cand taci.

Si tac cand ma certi ca nu te aud, ca nu te vad,

Ca nu ascult bataile repezi ca aripile pasarii colibri

Ale inimii tale.

Mie linistea mi se pare reprezentarea sublima

E tot ce-as putea sa-ti mai spun.

Si stiu ca nu intelegi si ca judeci, si ca urasti

Reactia, lipsa mea de reactie.

Uneori, cand peste mine au trecut veacuri de liniste

De undeva, din neant, iti aud gandurile batand la poarta

Urechii mele.

S-ar putea sa ma mint, si sa aud note pe care inima ta nu stie

Sa le compuna, nu stie sa le cante- dar eu asa le aud.

Ce bine imi e cand tac!

Neobisnuita liniste da timpului meu dimensiunea pustiurilor

Fara margini.

Si simt ca traiesc veacuri de singuratate sub soarele arzator.

Cata inutila lumina sub soare- ca un ras nebun , ca o sfidare

Ca o minciuna sfruntata ca nimicul s-a transformat dintr-odata

Intr-un bulgare rotund, dolofan, de aur.

Ca si cand indiferenta s-a metamorfozat in sentimentul inalt, profund

Pe care il simt…cum se rupe in mii de bucati

Ca luminile unui diamant .

Iradiez de durere si de tacere ca o statuie

Ca un tablou, ca o poezie- sublim.

Sunt materia care sunt- si pe care ti-o amintesti atingand

Si astept un alt timp sa ma prefac in femeie, in parfum

In lacrima, in hohot de ras.

In mana cu care sa am curajul te ating din nou.

Adriana Cimpoesu 2008-05-19

Posted by Laura on Saturday, 24 May, 2008 @ 2:16 pm

Via Arhi…

Posted by Laura on Friday, 23 May, 2008 @ 3:47 pm

Vreau un tricou cu “mesaj”. Adicatelea, vreau sa-mi imprim un text si / sau o imagine care sa fie… smart, funny, ironic. Sau macar una din astea… Aveti vreo sugestie? Promit ca daca dati dovada de originalitate, scriu pe el cine m-a inspirat… undeva jos o sa notez frumusel [ idee furata de la…] Astept cu nerabdare sugestii !

Posted by Laura on Friday, 23 May, 2008 @ 1:31 am

* Cand vorbeste despre problemele ei, te arati
interesat (0)
* Asculti, peste 30 minute (+50)
* Asculti, peste 30 minute, fara sa te uiti la TV
(+500)
* Ea isi da seama ca de fapt ai adormit (-400)

Posted by Laura on Thursday, 22 May, 2008 @ 5:03 pm

Asa cred credeam si eu…

Editare intarziata : Fata cea noua e simpatica, videoclipul e fain tare si mesajul transmis interesant… Insa daca ma intrebati pe mine, perioada de glorie a Hi-Qului a fost cea marcata de prezenta Danei. Oricum e de apreciat ca baietii se chinuie sa ramana in bransa indiferent cate fete (e mult spus “voci”) trebuie sa schimbe…. Nota 10 pentru ca-s persuasivi…

Posted by Laura on Thursday, 22 May, 2008 @ 2:53 pm

[Locul acela unde au ars de vii Sperantele mai pastreaza inca ucigatoarea aroma a Deziluziei…]

Stateau risipite printre oameni si locuri, zeci de Sentimente… De pe pereti fuseseara smulse fotografii si cuiele uitate in tencuiala acutizau tristetea Goliciunii…

Ceasul torcea ore si zile satul de plictiseala repetabilitatii si obosit de-atata asteptare se milogea de Calendar sa-si dezgoleasca lunile mai cu repeziciune…

Sperantei i se impleticisera picioarele caci hoinarise nebuna prin toate cotloanele fiintei ce se incumetase s-o poarte-n buzunarul de la piept…

Pe jos, peste tot, gaseai din loc in loc cristale de idealism si fragmente de vise ce-i bantuiseara copilaria, prea slabite sa se mai ridice …

Cuvintele faceau planuri de reorganizare in rationamente insa buzele, prea incapatanate, taceau apasator… Si Zambetul se certase cu ele reprosandu-le rigiditatea…

Pe omul care ocupase candva un loc important unde acum s-a instalat ca la ea acasa Nelinistea, il asteptau la intrare o cutie cu “lucrurile sale”, o poza si un biletel pe care scria “Sper ca ai invatat sa-ti iei Ramas bun, caci eu am uitat cum se spune Bine ai revenit”…

Posted by Laura on Sunday, 18 May, 2008 @ 3:04 am

 

 

L-am cunoscut pe Mihai . Mihai Petre. Omul, artistul…

Mi s-a parut fermecator. Din toate punctele de vedere… Mi-a  placut pentru ca zambeste minunat, spune glume bune, miroase extraordinar iar celebritatea care i-a afectat atat pe altii, nu parea sa ii fi lasat urme  vizibile…  Ma asteptam la asa-numitele “fitze de vedeta” si-am primit  spontaneitatea omului frumos, bun-simtul si simplitatea omului complex. 

Mi-a placut ca nu-i  place sa intarzie, sa se lase asteptat numai pentru ca statutul social i-ar permite si ca succesul nu i-a umbrit principiile morale dupa care isi ghideaza viata…

Am aflat despre el cata incredere in fortele proprii si cata pasiune trebuie sa-ti poarte pasii spre indeplinirea unui vis, cate sacrificii si disciplina sunt imperios necesare si cat e de important sa stii ce vrei ca sa-ti iasa perfect…

Mi s-a parut minunat cum ti se poate citi fericirea pe chip, educatia in gesturi si pasiunea in cuvinte…

Am ramas cu amintiri frumoase despre un om deosebit, neobisnuit de obisnuit, elegant in tot ceea ce face si poarta, modest  si talentat,  curajos si sincer.

Am invatat ca aparentele pot insela si realitatea poate surprinde placut imaginatia, ca oamenii adevarati raman oameni indiferent de  imaginea creata de mass-media si ca poti impresiona foarte puternic doar fiind tu insuti…

 

 

[Un week-end minunat. Si inca nu s-a terminat…]

 

Posted by Laura on Sunday, 18 May, 2008 @ 2:38 am