Perfect Strangers…
Posted by Laura on Friday, 18 April, 2008 @ 3:39 pm
„De-abia plecasesi. Te-am rugat sa pleci.
Te urmaream de-a lungul molatecii poteci,
Pan-ai pierit, la capat, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o data inapoi!
Ti-as fi facut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbra-n departare?
Voiam sa pleci, voiam si sa ramai.
Ai ascultat de gandul ce-l dintai.
Nu te oprise gandul fara glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?”
Te urmaream de-a lungul molatecii poteci,
Pan-ai pierit, la capat, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o data inapoi!
Ti-as fi facut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbra-n departare?
Voiam sa pleci, voiam si sa ramai.
Ai ascultat de gandul ce-l dintai.
Nu te oprise gandul fara glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?”
Tudor Arghezi – De-abia plecasesi…
Vroiam sa-mi spui ca ti-a fost dor. Ca-ti lipsesc… Vroiam sa te gasesc macar putin trista. Sa te fi obisnuit mai greu cu absenta-mi tot mai evidenta, tot mai prezenta… Vroiam sa schimbam mai mult decat cuvinte nascute din amabilitate, vroiam sa-mi reprosezi ca a fost decizia mea… As fi vrut sa-mi hranesti orgoliul ranit amintindu-mi cat iti sunt de importanta. Mi-ar fi placut sa ma contrazici, sa ma certi, as fi suportat pana si o palma mai usor decat aprobarea ta… As fi vrut sa nu ma bati cu propriile mele arme, ca acum cand arunci cartea indiferentei in acest joc pe care m-am chinuit atata vreme sa te invat sa-l joci… Cand iti spuneam ca nu trebuie sa-ti pese, nu stiam ca vei exersa pe mine. Pe sentimentele mele… As fi vrut sa ma cunosti. Am crezut atata vreme ca asa e… Am vrut ca Tacerea mea sa-ti ridice intrebari, sa-ti lamureasca ceea ce cuvintele-mi poate prea stangace n-au reusit… As fi vrut sa ma mai suni cand iti vine sa plangi, as fi vrut sa nu am retineri in a te suna cand imi vine mie… Sa nu simt ca deranjez, ca plictisesc, sa nu ma mai doara nimicuri, sa iert mai usor… As fi vrut sa nu-ti simt zambetul strain si plastic, as fi vrut sa nu fiu geloasa pe fericirea ta numai pentru ca NU e incompleta cum e a mea in lipsa ta… As fi vrut sa-mi spui ca nu te pot tine la distanta, c-ai sa rupi orice bariera iti impun, as fi vrut sa nu ma asculti cand imi luam la revedere… As fi vrut sa ma tragi de maneca in loc sa-mi fluturi o batista alba in departare… As fi vrut o reactie. Nu Resemnare…
[The song my soul sings today is : Jordin Sparks - Tattoo]
April 21st, 2008 at 3:39 pm
Laura, imi pare rau sa citesc aceste randuri prin prisma dureri care te “conduce” la aceste cuvinte. E trist sa iti dai seama ca nu mai insemni nimic, acolo unde odata insemnai totul (nu stiu cine a spus asta, stiu “fraza” de prin liceu). Si pe mine ma surprinde cat de repede ne “degajam” in asemenea situatii, atat de aproape in timp de momentele in care totul era in DOI.
Nu pot decat sa iti doresc sa iti implinesti fericirea si sa gasesti pe cineva care sa umple golul. Si crede-ma, se va intampla asta si vei reusi sa ai aceeasi detasare, pentru ca vei cunoaste atunci “drumul” pe care vei merge.
April 21st, 2008 at 4:14 pm
Multumesc Dojo. Multumesc mult…
April 23rd, 2008 at 7:28 am
E faina poezia lui arghezi. E chiar super…pacat de contextul in care e pusa aici si de amintirile pe care le trezeste
May 20th, 2008 at 1:36 pm
vreau sa vad dak merge
May 20th, 2008 at 1:38 pm
ce sa mearga ?
August 16th, 2008 at 2:10 pm
[…] am si oameni care toarna apa peste el crezand cu staruinta celor care cred ca daca il vor darama voi fi mai putin Printesa… Ceea ce […]