Astazi Dumnezeu a Plans…

Posted by Laura on Sunday, 27 April, 2008 @ 12:13 pm

 

 

 

Cand eram micuta credeam ca Ploaia reprezinta lacrimile pe care le varsa Dumnezeu cand e trist… si ca Soarele Ii e Zambetul…

Astazi cand picaturile nu mai conteneau sa cada dinspre Cer mi-am amintit de acest crez al meu si ma gandeam de ce ar fi Plans Creatorul astazi atat de tare si parca nesfarsit…

Primul gand m-a dus la  lacrimile Pictorului caruia o inundatie oarecare i-a distrus munca de-o viata… Sau ale Sculptorului atunci cand Statuia pentru care pierduse nopti si pe care o umanizase prin transfer de Suflet, se prabusise de pe Piedestalul pe care o cocotase sub privirea-i neputincioasa…

Mi L-am inchipuit analizand evolutia Slujbelor de Inviere de-a lungul timpului, scarbit oarecum de cele din zilele noastre care se sfarsesc in cluburi…

Il vedeam regretand ca si-a lasat Fiul sa se sacrifice pentru Oamenii care astazi Ii contesta existenta si Puterea…

Daca Ploaia de astazi ar fi fost Lacrimi, ar fi plans probabil pentru durerea provocata de dezamagire…

Ar fi plans cum plang Parintii cand isi vad copiii alegand Cai Gresite, ar fi plans pentru cei singuri, pentru cei saraci, pentru cei neputinciosi… Ar fi plans pentru Oamenii care lupta mai mult pentru interese materiale decat pentru Iubire, pentru Sufletele faramitate, pentru necredinta, pentru rautatea nejustificata…

Pentru rugaciunile tot mai sarace, pentru imbratisarile din obligatie, pentru sarbatorile de import, pentru respectul impus de circumstante si  nu neaparat castigat…

Ar fi plans pentru cei plecati departe, pentru cei nevoiti sa munceasca si-n zi de Sarbatoare, pentru batranii uitati ce se hranesc numai cu Amintiri, pentru prietenii care nu-si mai vorbesc,  pentru mormintele unde nu mai aprinde nimeni Lumanari, pentru mamele carora nu li se mai aduc flori…

Marmota Somera !

Posted by Laura on Saturday, 26 April, 2008 @ 10:25 am

 I love Milka...

 

        Marmotica de la Milka e pusa pe liber… Noua Ciocolata cu ambalaj resigilabil nu mai este invelita in staniol!

         Off… asa fac toti ! Muncesti o viata si te dau afara imediat ce apar tehnici moderne…

Vorba micutei din noul spot : “Pooftimmm?” Dementiali oamenii din spatele reclamei, asa cum ne-am obisnuit…

Urmareste spotul aici .

Black…

Posted by Laura on Thursday, 24 April, 2008 @ 3:20 pm

We only said Goodbye with words… I died a hundred times…

I like Amy.

Rutina…

Posted by Laura on Monday, 21 April, 2008 @ 3:59 pm


         
 
Cateodata nu-ti mai ajung culorile sa recompui Curcubeul…  Uneori imparti cu disperare zambete in stanga si in dreapta tanjind dupa reflectia lor pe chipurile celorlalti, dorindu-ti sa fie molipsitoare ca si cascatul… Dar nu sunt.
        Dimineata iei din sertarul cu Sperante una noua, nedorita, nevisata si-o porti ca pe un Scut in fata fiecarei Realitati pentru ca seara s-o aduci inapoi saraca si schiopatand… Insa nu moarta.
       Maine ai sa uiti ca astazi aveai alte Iubiri  si-ai sa vinzi Viitorului Trecutul pe un pumn de amintiri… 
      Te va prinde un nou Apus de Soare certandu-te cu Timpul si-ai sa condamni Nemurirea pentru ca exista doar in carti…
         Ai sa imbratisezi un strain gandindu-te cat sunt de triste imbratisarile lipsite de sentimente si-ai sa te-ndragostesti bineinteles de omul caruia ii  esti Indiferent…
         Or sa te doara cuvinte si taceri, ai sa duci lupte pe ratiuni de “principii” si-n zilele cu ploaie ai sa inventariezi Greseli caci sunt mai numeroase decat locatarii pusculitei…
           Ii vei detesta pe cei care exerseaza operatii pe “cord” fara anestezie, pe cei care pleaca fara un “ramas bun” si pe  aceia care nu te opresc cand hotarasti sa pleci…
     Zi de zi te vei zbate sa ocupi un loc in Univers, sa provoci reactii, emotii, sentimente… Vei astepta aplauze si flori si vei plange pentru fiecare scaun gol din Sala…
 
I know I do
 

 


 
 
 
 
 
 

 

Perfect Strangers…

Posted by Laura on Friday, 18 April, 2008 @ 3:39 pm

 

De-abia plecasesi. Te-am rugat sa pleci.
Te urmaream de-a lungul molatecii poteci,
Pan-ai pierit, la capat, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o data inapoi!
Ti-as fi facut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbra-n departare?
Voiam sa pleci, voiam si sa ramai.
Ai ascultat de gandul ce-l dintai.
Nu te oprise gandul fara glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?
 

 Tudor Arghezi – De-abia plecasesi… 

    

                      
               Vroiam sa-mi spui ca ti-a fost dor. Ca-ti lipsesc… Vroiam sa te gasesc macar putin trista. Sa te fi obisnuit mai greu cu absenta-mi tot mai evidenta, tot mai prezenta…  Vroiam sa  schimbam mai mult decat cuvinte nascute din amabilitate, vroiam sa-mi reprosezi ca a fost decizia mea…  
                  As fi vrut sa-mi hranesti orgoliul ranit  amintindu-mi cat iti sunt de importanta.  Mi-ar fi placut sa ma contrazici, sa ma certi, as fi suportat pana si o palma mai usor decat aprobarea ta…
              As fi vrut sa nu ma bati cu propriile mele arme, ca acum cand arunci  cartea indiferentei in acest joc pe care m-am chinuit atata vreme sa te invat sa-l joci… Cand iti spuneam ca nu trebuie sa-ti pese, nu stiam ca vei exersa pe mine. Pe sentimentele mele…
            As fi vrut sa ma cunosti. Am crezut atata vreme ca asa e… Am vrut ca Tacerea mea sa-ti ridice intrebari, sa-ti lamureasca ceea ce cuvintele-mi  poate prea stangace n-au reusit…
         As fi vrut sa ma mai suni cand iti vine sa plangi, as fi vrut sa nu am retineri in a te suna cand imi vine mie… Sa nu simt ca deranjez, ca plictisesc,  sa nu ma mai doara nimicuri, sa iert mai usor…
         As fi vrut sa nu-ti simt zambetul strain si plastic, as fi vrut sa nu fiu geloasa  pe fericirea ta numai pentru ca NU e incompleta cum e a mea in lipsa ta… 
     As fi vrut sa-mi spui ca nu te pot tine la distanta, c-ai sa rupi orice bariera iti impun, as fi vrut sa nu ma asculti cand imi luam la revedere…  As fi vrut sa ma tragi de maneca in loc sa-mi fluturi o batista alba in departare…
                                                  As fi vrut o reactie. Nu  Resemnare…

 

 

 

 

 

[The song my soul sings today is : Jordin Sparks - Tattoo]

DEKO

Posted by Laura on Tuesday, 15 April, 2008 @ 12:50 pm

Trupa DEKO

Costel, Vio si Teo (in ordinea initialei matusii din Israel) restransi inghesuit sub numele de DEKO au demonstrat ieri, pe scena Salii Mari a Casei de Cultura din Constanta ca “DA se poate” ! Da, se poate si la noi in Romania sa razi pana te doare burta si asta fara ca glumele sa contina “citate” din veritabilele persoane publice din shoubizu’ de balta fabricat in peticul nostru de pamant European…

Prima trupa de Stand-up Comedy de pe la noi, sau cel putin prima cu statut oficial ne-a aratat cum poti distra oameni de diferite categorii sociale, varste si pregatire in domeniul educatiei povestind pur si simplu realitati din cotidianul zilelor tale… Am ras cu  si despre ei, regasindu-ne poate in multe din fazele penibile pe care le povesteau si gandindu-ne ca noi n-am fi avut niciodata curajul sa le facem publice…

Recomand tuturor sa mearga cu prima ocazie sa-I vada pe baieti… Asta pentru o infuzie de umor necenzurat, ca-n zilele bune si necomercializate ale grupului Vacanta Mare sau ale Divertis-ului… I miss those guys…  Dar deh ! Televiziunea si-a pus amprenta… Cand trebuie sa scoti “poante pe banda” ca pentru un episod saptamanal, nu au cum sa-ti mai iasa la fel de bune ca in cele 4 spectacole pe an pentru care te pregateai ca la carte…

In speranta ca vor scapa “ne-manelizati” de bani si de faima, aplaud inca o data initiativa  promitatorului grup DEKO, asa cum am facut-o in nenumarate randuri aseara in cele aproximativ 120 de minute de umor la superlativ…

My Perfect Kind of Sunday…

Posted by Laura on Sunday, 13 April, 2008 @ 1:52 pm

Asta’ iarna, cand zapada inghetase suflarea si bloca orice cale de acces lasandu-ti un oarecare sentiment de prizonierat, Soarele si caldura lui pareau doar niste lucruri prea indepartate pentru a le putea atinge…

Astazi insa,  cand la Constanta au fost  24°C (in jurul orei 16°° cand m-am uitat eu) m-am trezit cercetandu-mi calendarul pentru ca nu stiam exact in ce luna suntem… Puteam sa jur ca e sfarsitul lui iunie. Stiam eu ca timpul trece incredibil de repede, dar nici chiar asa…

Asa ca mi-am luat o (bine)meritata  pauza si m-am dus sa fac o infuzie dulce de aer primaVARAtic…

Arata atat de bine orasul astazi !!! Spre surprinderea mea,  lalelele rasarite in preajma unor recente evenimente de majora importanta se aflau cuminti in acelasi loc unde erau si la inceputul lunii… Imi zambeau colorat de prin toate acele petice de pamant notabile pana nu demult  prin tristetea goliciunii lor…

Faleza purta amprenta oamenilor ce s-au ingramadit sa se lase mangaiati de briza marii, a copiilor minunat de galagiosi si veseli, a bunicilor ce depanau nostalgici amintiri… Mirosea a fericire.

Mi-am amintit de ce iubesc VARA mai mult decat orice anotimp, am vrut iar dureri de gat de la prea multa inghetata si bronz natural… Am vrut timpul sa para mai incapator, cum pare in vacanta, am vrut forfota multimii, am vrut cantecul marii, linistea si frumusetea apusurilor… Am vrut cromatica compatibila starii mele de spirit, am vrut zambete si optimism…

Mi-am dorit pana de curent ca sa nu mai mearga niciun computer, pentru ca si cei mai impatimiti utilizatori sa paraseasca scaunul de la birou pentru a ocupa o bancuta, mi-am dorit plimbari lungi pentru  durerile de picioare dupa kilometrii parcursi pe jos si supradoza de aer curat in ciuda producatorilor de “puf-puf” –uri pentru  improspatat atmosfera din camerele neaerisite…

M-am ales cu un sfarsit de saptamana superb si un motiv sa le fac in ciuda celor pentru care astazi au existat lucruri mai importante,  mai pretioase, mai interesante decat experienta mea…

Cu mare pofta zic rastit si semi-rautacios : Sac-sac!

 

 

Anti - ANTI MAZARE…

Posted by Laura on Wednesday, 9 April, 2008 @ 1:39 pm

O data la fiecare 4 ani, inevitabil, indubitabil si iremediabil “alegerile” facute de poporul roman cand vine vorba de fundurile sortite fotoliilor de piele sus-puse reprezinta cel mai disputat subiect in tot ceea ce inseamna mijloace de comunicare in masa.

Marius imi paseaza astazi o Leapsa cerandu-mi parerea argumentata cu privire la edilul orasului meu si gradul de merituozitate al acestuia de a mai conduce Constanta pentru inca 4 ani…

La propunerea de a face parte din Campania ANTI-MAZARE o sa zic “Nu, multumesc! ”. De ce? Pai sa va povestesc…
Sincer, ca simplu cetatean si om cu reduse cunostinte de politica , impresia mea generala este ca “greselile” pentru care e pus la zid si judecat Primarul micului oras-port de la malul marii nu-s chiar atat de multe si de neiertat incat sa nu-i putem pune in balanta si initiativele laudabile… Asta pentru cei care-si mai pot pastra obiectivismul…

Rautaciosii o sa-mi spuna ca s-a imbogatit pe banii munciti de noi cu sudoarea fruntii… Pai si daca e asa mai fratilor, propunerea voastra e sa aducem unul nou in breasla, sarac si cinstit in speranta ca mirajul conturilor grase nu-i va intuneca judecata ? Hai sa fim seriosi… Macar unul care si-a umplut buzunarele, o sa ne fure in continuare, dar o sa ne fure moderat. Un “incepator” in schimb, cand abia isi va fi atins buzele din desertul cecurilor in alb, va cere pofticios chelnerului o “portie dubla” sarind peste felurile de baza… Ma-ntelegeti.

Ceea ce, pana la urma e uman. Nu e Legal, dar e uman. Oricat de mult ti-ai iubi Aproapele, trebuie sa recunosti ca in momentul in care ti s-ar cere sa te arunci de la etajul 10 pentru el, primul gand iti e mai intai la tine… Si te intrebi daca chiar merita riscul. Suntem egoisti prin natura, prin constructie, prin educatie…

Revenind pe meleagurile basesciene constantene, eu cred ca stimabiulul RM este un tip foarte destept… Are o strategie bine pusa la punct. Un om cu stil… Cu charm. S-a dus in “parcul cu porumbei” tinand in brate “graunte” compatibile cu toate speciile de zburatoare…

Batranii il vor vota poate pentru un pui si-o sticla cu ulei primite de sarbatori. Sau poate pentru Cluburile special destinate activitatilor lor… Dar il vor vota.

Parintii il vor vota poate pentru scolile care au fost restaurate. Modernizate. Pentru locurile de joaca amenajate in parcuri pentru copiii lor sau pentru cadourile pe care le primesc acestia in fiecare an de Craciun. Il vor vota mai ales acei parinti care nu-si permit sa ofere foarte multe micutilor si acesta Micaatentie” e un lucru Mare… Iar acesti parinti sunt cei mai multi.

Tinerii il vor vota poate pentru cel mai nou proiect lansat pe piata… Acele apartamente cu preturi dupa remuneratia mica, coane Fanica… Dar il vor vota.

Pentru ca omul stie ce inseamna “imagine”, stie sa o vanda, e iscusit in cuvinte cunoscand iesiri din mai toate intrebarile-capcana ale jurnalistilor antrenati sa “muste”…

EU am sa-l votez mai ales pentru ca nu-l suporta capitalistii. Am sa-l votez pentru ca ma amuza cum e junghiul din coasta al multor “capete luminate” si pentru ca imi place cum se transforma Constanta sub bagheta lui… Desi unii ar vrea sa se faca toate peste noapte, sunt constienta ca e nevoie de timp. Si de aceea, eu ii mai dau 4 ani… Am sa-l votez pentru Bariera de Corali de la Mamaia si infuzia de oftica pe care o au toti imputitii care vin sa-si spele pacatele in marea mea…

Orice ati spune in continuare… ca ma aprobati sau nu… In cabina aia, vom fi doar eu si stampila… Parerea MEA conteaza :P


Laura

P.S. Leapsa e disponibila oricarui constantean cu pareri… Nu nominalizez pentru ca cei la care ma gandisem eu au fost deja “atinsi”.

Jocuri pe computer…

Posted by Laura on Monday, 7 April, 2008 @ 2:01 pm

              Ma intreba cineva ce jocuri servesc eu online. Am facut o poza inainte sa ma apuc de inca o tura, ca sa-l lamuresc… Si-uite asa ma joc eu Bowling pe computer  Offline.

Cine a zis ca romanu’ s-a nascut poet s-a inselat. Romanu’ s-a nascut inventiv. Sau poate doar plictisit… :)))

Bowling pe calculator   Bowling

 

 

 

 

 

Domnisoarei…

Posted by Laura on Monday, 7 April, 2008 @ 1:08 pm

Din categoria “Am intentii bune, pe bune… N-ai tu idee cate cuvinte frumoase pot spune” va prezentam episodul “STATUS” :

 

 

            In dreptul avatarului cu poze proaspete gen Hi’5 al unei domnisoare blonde din lista mea scria: “Daca intr-o zi aflii  ca persoana pe care o iubeai te inseala si iti vine sa te arunci de la etaj, aminteste-ti ca ai coarne boule, nu aripi!

           Raspunsul meu a fost : “Daca intr-o zi aflii ca persoana  despre care credeai ca te iubeste,  te inseala , aminteste-ti ca e o c***a materialista si proasta, nu ca o faceai tu nefericita…

            Si da, sunt o feminista convinsa. Insa nu orice domnisoara  posesoare de curbe apetisante se poate numi FEMEIE. Cei care cunosc diferentele sunt cei destepti. Ceilalti… Ei bine, lor li se dedica statusuri ! :D

            Tu din care categorie faci parte? Poti semna cu un nume oarecare, dar recunoaste cand esti catelush… Fac un sondaj ! :))))

« Previous Entries