Posted by Laura on Thursday, 15 May, 2008 @ 3:09 pm

Motto : „Există două lucruri care nu cunosc limite : feminitatea şi mijloacele de exploatare a avantajelor ei”

[ MISOGÍN, -Ă, misogini, -e, s.m., adj. (Livr.) 1. S.m., adj. (Bărbat) care urăşte femeile. 2. Adj. Care manifestă, exprimă ură faţă de femei. [Var.: misoghín, -ă s.m., adj.] – Din fr. misogyne, germ. Misogyn.]

Ultimul trend in ceea ce inseamna calitati native sau dobandite este, fara doar si poate, misoginismul . Fiecare purtator de anumite detalii fizice care-l inregistreaza pe certificatul de nastere drept barbat, se intituleaza, mai devreme sau mai tarziu, misogin… Pentru ca e cool frate !

Nu stiu sigur daca se autointituleaza asa pentru ca nu cunosc cu adevarat ce inseamna termenul sau pentru ca il cunosc prea bine, pentru ca e la moda, sau pentru ca impresioneaza pitzipoancele care isi fac un scop in viata din transformarea unui misogin in ne-misogin pentru ca da bine la CV…

Adevarul e niciunul dintre voi nu e misogin. Nu poate fi… Nu poti sustine ca urasti femeile in general, dar ca-ti iubesti perechea, mama si surorile, nu poti sa le detesti cand tu de fapt tanjesti dupa prezenta si interesul lor, fie el cat de mic, nu cand te indragostesti ca un prost de un zambet si suferi cand iti inseala increderea…

Nu-mi poti spune ca urasti femeile cand nu-ti sunt indiferente, cand iti doresti sa roiasca toate in jurul tau de parca ai fi singura floare printre albine… Nu cand alergi innebunit prin florarii duminica seara ca sa te ierte ca ai uitat ceva poate neimportant pentru tine, dar primordial pentru ea, nu cand ii faci copii si-i spui ca o iubesti. N-ai cum sa faci toate astea si sa te mai numesti si misogin. Nu cand le spui “Sarut mana !” bunicii sau doamnei dragute de la care iti iei ziarul si tigarile in fiecare zi.

Nu poti sa urasti ceva pentru care traiesti… Pentru ca, de ce sa nu recunoastem domnilor, voi traiti pentru noi si noi pentru voi. Nu mi se pare un semn de imensa slabiciune sa recunosc.

Nu poti fi misogin si sa urasti doar o parte din femei. Daca esti le urasti pe toate… Si nu cred ca asta e posibil. Decat daca iti plac barbatii… Si chiar si atunci, iti sunt cel mult indiferente. Insa nu le urasti.

Iar faptul ca unii dintre barbati, raniti in orgoliul propriu de o oarecare femeie, pentru ca a fost proasta, nesimtita sau poate doar superioara legat de un anume subiect sunt dominati de adanci sentimente de frustrare, nu cred ca le da dreptul sa generalizeze. Nu suntem la fel. Nu-s toate femeile la fel, cum nici barbatii nu sunt. Iar daca tu te incapatanezi sa le urasti pe toate pentru ca te-a calcat una pe coada (sau mai multe!), lasa-ma sa-ti spun ca nu-ti meriti numele de “sex tare”… Si-ti doresc, in aceasta unica situatie, singuratate placuta… Tristule !

Posted by Laura on Saturday, 10 May, 2008 @ 2:57 pm

La malul marii se planuieste o noua intalnire a “posesorilor de blog”. Constanta Blog Meet se afla la cea de-a 4 editie si momentan, ziua, locul si ora mult asteptatului eveniment sunt in curs de stabilire. Ca sa va treceti pe lista cu invitati si sa va depuneti sugestiile in cutia cu reclamatii, dati o semnatura in cartea de onoare a organizatorilor pe Constanta Blog .

Umbla vorba ca baietii le-au pregatit o surpriza colegelor lor… Si poate facem o petrecere pe plaja, unde au fost de accord sa faca slip-less… Ne vedem acolo !

Posted by Laura on Saturday, 10 May, 2008 @ 12:55 pm

Jurnalului meu, seara, dupa prima zi la noul job…

S-au terminat Alegerile si se pare ca sloganul campaniei mele i-a convins pe constanteni ca merit riscul… “ If you say it can’t be done, let a woman prove you’re wrong…” am scris mare pe panoul verde inchis.

Astazi ma duc la Primarie. Sunt putin obosita pentru ca am stat pana tarziu sa citesc “Manualul tanarului primar” ca sa nu ma prinda nepregatita toate eventualele lucruri neprevazute specifice primelor zile….

Dis de dimineata m-a sunat mama care nu se mai oprea din felicitari si care convocase la ora 7 tot comitetul de vecine ca sa-si manifeste in cor admiratia prin propozitii de genul “ Stiam de cand erai mica ca vei ajunge mare!”

Bineinteles ca am ajuns mare. Doar nu era sa raman mica. Si acum ma bucur chiar de aproximativ 1.59 cm. Mare de toot !

Nu-mi permit sa intarzii asa ca m-am trezit indeajuns de devreme ca sa fiu gata exact la ora plecarii.

Sarind peste amabilitaturile cu care am fost primita, poze, presa si tot tacamul pe care il stim cu totii de la televizor, trebuie sa va povestesc ce a urmat.

Cred ca trecusera vreo 2 ore cu agitatia de “bun venit” cand intra in birou o doamna de vreo 50 de ani si se prezinta ca fiind asistenta mea personala si ma lamureste ca este acolo pentru orice am nevoie. Fac pariu ca daca iesea un barbat, se schimba peisajul cu o pitipoanca simpatica cu podoaba capilara de lungimi considerabile in comparatie cu cele ale fustei si decolteu direct proportional cu cei 15 cm de la tocuri. In fine, n-am primit un stripper si asta e. Desi imi inchipuiam ca-s mai rasfatate primaritele…

Biroul meu e mai mare decat dormitorul de acasa , am vreo 3 tipuri de aparate telefonice, un mobil, unul pentru convorbiri cu electoratul (si mi se aduce la cunostinta ca exista un buton care il trece automat pe “ocupat”!) si inca unul dotat cu fax si alte multe butoane pentru “secretizarea convorbirilor” si teleconferinte. Tehnologie nu gluma…

Dupa pauza de masa de la 12, unde am observat ca intr-o cantina a Primariei se gasesc feluri de mancare mai sofisticate decat la orice restaurant la care am fost vreodata, revin in birou unde doamna de mai devreme ma astepta cu un fel de “to do list” pe care se pare ca-l aveam de parcurs pana la sfarsitul zilei.

La ora 14 am intalnire cu pupincuristii. Pardon, imi cunosc staff-ul. Cand am vazut in ce hal sunt astia in stare sa “perie” mi-am zis ca ar trebui sa organizam sedinte cu oamenii deprimati. Poate le mai ridica moralul cu atatea complimente…

In vreo doua ore un tip in costum blumarin si cravata verde deschis (ce combinatie!!) mi i-a prezentat pe rand pe toti cei din sala cu nume , prenume, functie si functionalitati. Cred ca exista un post special al omului asta. Sa retina toate aceste detalii despre toti ceilalti. Ce memorie ! Si erau atat de multi ca pana i-a terminat pe toti, nu-mi mai aminteam nimic despre primul…

La 15.30 incepusem sa numar minutele caci orele trecusera atat de greu… Cand ceasul meu arata 16, m-am simtit usurata de parca as fi fost salvata de clopotel.

Ma urc grabita in masina si observ in timp ce ieseam din parcare ca in urma mea alerga o domnisorica pe la vreo 22 de ani care, dupa ce s-a oprit din gafait mi-a inmanat o lista cu programul pentru a doua zi, un carnetel cu telefoanele tuturor subordonatilor mei, si cheile unui audi A6 care-mi zambea politicos din parcare. Masina de serviciu…

Incerc sa-mi ascund umirea, si-mi amintesc ca pana de curand, plateam si eu pentru toate bunatatile astea…

Simpatica viata de primar. Dar a doua zi am demisionat…

Opiniune publicata si aici :

Posted by Laura on Saturday, 10 May, 2008 @ 1:11 am

Motto : “Sexxy e o atitudine, nu un numar de kilograme…”

Sunt si eu pe lista ! Numarul 11… Cum ce lista? Pe lista de propuneri pentru adjudecarea titlului de “Cea mai sexy bloggerita” – editia de primavara…

Ideea i-a apartinut Jamillei iar Bogdan se pare ca a crezut asta indeajuns inca sa dea un mail la tiberiulovin@yahoo.com si sa ma treaca in lista… Multumesc ! [red cheeks]

Daca sunteti de aceeasi parere, putei intra pe blogul care gazduieste concursul accesand pagina http://www.reportervirtual.ro/2008/05/02/cea-mai-sexy-bloggerita-editia-de-primavara.html .

Va pup… si daca o sa si castig, ma mai gandesc si poate ajung sa va si iubesc ;)))

P.S. Am sa atasez mai jos, asa cum am promis [cum am fost constransa sa promit!] poza pe care avea de gand sa o posteze in concurs Makavelli [vestita poza cu margarina pe fata, care de fapt nu era margarina… ci o masca cu argila ;)) )… si cea pe care a ales-o intr-un sfarsit [dupa ce i-am promis ca voi posta ambele variante] ! Sa-mi spuneti voi daca a fost buna alegerea…

Va pup… si daca o sa si castig, ma mai gandesc si poate ajung sa va si iubesc ;)))

Posted by Laura on Friday, 9 May, 2008 @ 4:42 pm

Astazi scriu despre “Nimic”, pentru ca despre “Tot” s-a tot scris… Am vrut sa scriu despre Fericire pentru ca Nefericirea e pe buzele tuturor de parca prea multa vreme si am zis sa asez la intamplare o serie de ganduri pentru ca uneori devine obositoare obsesia mea pentru “ordine”…

M-am oprit din cautari pentru ca nu mai asteptam nimic si-am triat sentimentele dupa longevitate.

Mi-am facut Timp ca sa-mi permit sa-l pierd, si vazand ca inspiratia nu se grabeste sa sa intoarca, m-am apucat intr-un sfarsit de scris…

“Plictiseala este sanctiunea pentru delictul de inutilitate” imi tot reproseaza o voce care-mi place sa cred ca e a Constiintei. Si mi-e prea lene sa’ncerc macar a mima ca o contrazic. Mai bine o aprob… Mai simplu. Mai ieftin…

Astazi tac. De buna voie. Incredibil, nu? M-am saturat sa caut explicatii si sa mi se ceara lamuriri, sa-mi adun gandurile si sa-mi masor cuvintele.

Am vazut iar Clownii aceia care picteaza atat de frumos chipurile copiilor si mi-am dorit a mia oara sa am trei ani si sa incap in caruciorul pentru alimente din supermarket…

Am vrut sa nu mai fie atat de strident Nefirescul si incolor Regretul, am decojit Masti si-am cautat prin florarii Seminte de Nesimtire… In zadar.

N-am reusit bineinteles prea mare lucru si pentru prima data m-am impacat cu gandul ca Perfectiunea, ca si Zana Maseluta, exista numai in Povesti si-n visele micutilor…

Posted by Laura on Thursday, 8 May, 2008 @ 9:03 am

Cei mai frumosi ani… sunt bineinteles cei electorali. Sunt cei mai benefici pentru intreaga populatie…

Se eliberaza abonamente gratuite pe diferite linii de transport pentru categorii sociale defavorizate, se repara strazi, se renoveaza si redecoreaza tot orasul…

Se voteaza legi, se maresc salariile sau se dau aprobari pentru diverse proiecte care intr-un an obisnuit ar mai fi acumulat niste praf uitate in rafturile vreunui birou sus-pus asteptand o semnatura…

Dintr-o data apar solutii si solutionanti la care se pare ca nu se gandise nimeni inainte. Rotitele incep sa se miste si se misca bine. Foarte bine. Aparent fara niciun fel de combustibil… Pacat ca minunea, ca orice alta minune, nu dureaza foarte mult. Promisiunile electorale isi pierd valabilitatea odata cu incheierea alegerilor, proiectelor care dadeau atat de bine in mapele de prezentare frumos colorate li se gasesc rapid “erori neprevazute”, sponsorii dispar si electoratul ramane cu… buza umflata. Si cu speranta. “Hai s-o mai ducem vreo 4 ani, ca daca asa o tot ducem de atata vreme ce mai conteaza inca 1460 de zile…“

Din multitudinea de “potentiali schimbatori de istorie” algem unul. Majoritatea decide. Facem incercari pe propria piele stiind ca nu e prima data cand e posibil sa ne frigem, desi de ultima data ne-am tot promis ca o sa suflam si-n iaurt… Speranta bat-o vina insa nu ne lasa. Suntem oameni si suntem supusi greselii. Le facem si platim pentru ele… Cat de scump e discutabil. Cat de corecte ne sunt alegerile este greu de evaluat pentru ca suntem inevitabil, subiectivi.

Toata lumea are o parere, toti o solutie, fiecare candidat stie cel mai bine unde a gresit predecesorul insa in final, nimeni nu stie ce s-a intamplat de fapt si-n care punct exact lucrurile au inceput sa ia o alta curbura…

Eu zic sa mergeti la Vot si sa votati cu cine credeti voi ca e mai bine. Nu sunt in masura sa fac sugestii pertinente. Eu nu stiu care e alegerea ideala, insa stiu ca trebuie sa fac o alegere. Pentru ca mai tarziu, daca-ma vor roade remuscarile sa-mi trag singura palme, nu sa caut vinovati in cei pe care i-am lasat sa aleaga pentru mine…

Posted by Laura on Saturday, 3 May, 2008 @ 12:27 pm

Posted by Laura on Friday, 2 May, 2008 @ 2:50 pm

Posted by Laura on Friday, 2 May, 2008 @ 10:28 am

Posted by Laura on Thursday, 1 May, 2008 @ 9:53 am

Can you keep a secret ?